Acţiunea penala este mijlocul procesual prin care faptuitorul este adus în faţa  organelor de urmarire penala si respectiv instanţei, pentru a fi pedepsit conform legilor penale.

Obiectul acţiunii penale îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. Obiectul acţiunii penale nu trebuie confundat cu scopul acţiunii penale cel de aplicare a unei sancţiuni penale.

Subiecţii acţiunii penale sunt subiecţi activi şi pasivi. Titular al acţiunilor penale este statul, care exercită acţiunile prin intermediul  organelor de urmarire penala, procurorilor. În cazurile limitativ prevăzute de lege, titular al acţiunilor penale poate fi şi partea vătămată (aici gaisiti detalii despre plangerea prealabila http://reprezentarejuridica.ro/cateva-elemente-privind-plangerea-prealabila/) . Subiecţii pasivi sunt persoanele împotriva cărora se exercită acţiunea penală: faptuitorul, inculpatul, partea responsabilă civilmente.

La art. 16 din codul de procedura penala se regasesc cazurile care impiedica punerea in miscare a actiunii penale; acestea fiind strict si limitativ prevazute de lege.

 

 Acţiunea penală

Art. 14: Obiectul şi exercitarea acţiunii penale

(1)Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.

(2)Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.

(3)Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile legii.

Art. 15: Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale

Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.

 

Art. 16: Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale

(1)Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a)fapta nu există;

b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c)nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e)lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f)a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h)există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i)există autoritate de lucru judecat;

j)a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. (2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.

Art. 17: Stingerea acţiunii penale

(1)În cursul urmăririi penale acţiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunţare la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege. (2)În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.
(la data 01-feb-2014 Art. 17, alin. (2) din partea 1, titlul II, capitolul I modificat de Art. 102, punctul 5. din titlul III din Legea 255/2013 )

Art. 18: Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.