Traducere din limba engleză
1

AVOCAȚI EUROPENI
BAROURI EUROPENE
Ghidul Barourilor și al Ordinelor de Avocați
privind
libera circulație a avocaților în interiorul
Uniunii Europene
Traducere din limba engleză
2
Pentru a accesa toate link-urile din această publicație precum și toată jurisprudența menționată,
vă rugăm să scanați codul QR de mai jos
CONTACT:
Consiliul Barourilor și al Ordinelor de Avocați din
Europa
Rue Joseph II, 40/8
1000 Bruxelles
T: +32(0)2 234 65 10
DISCLAIMER:
CCBE nu oferă nicio garanție și nu face nicio
declarație de niciun fel cu privire la informațiile
incluse în acest Ghid și nu va fi responsabil pentru
nicio acțiune implementată de cineva care se bazează
sau folosește, în orice fel informațiile conținute în cest
document. CCBE nu va fi responsabil în niciun caz
pentru niciun prejudiciu rezultat în urma încrederii sau
folosirii acestor informații.
Urmăriți-ne pe
www.ccbe.eu
ccbe@ccbe.eu
Ilustrația de pe copertă
©littlestocker – Fotolia.com
Traducere din limba engleză
3
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………….5
PARTEA 1 – A FI AVOCAT……………………………………………………………………………………7
Cine este avocat?…………………………………………………………………………………………..8
Întrebări frecvente………………………………………………………………………………………..10
PARTEA A 2-A DUBLA DEONTOLOGIE (ARTICOLUL 6 AL DIRECTIVEI STABILIRII
ȘI ARTICOLUL 4 AL DIRECTIVEI SERVICIILOR)………………………………………………13
Generalități………………………………………………………………………………………………….14
Întrebări frecvente………………………………………………………………………………………..17
PARTEA A 3-A – UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU, STABILIT SUB
TITLUL SĂU PROFESIONAL DIN ȚARA SA DE ORIGINE (DIRECTIVA STABILIRII)…19
Ce înseamnă “stabilire”?……………………………………………………………………………….20
Înregistrarea la Baroul din țara gazdă (Articolul 3 al Directivei Stabilirii)……………21
Întrebări frecvente………………………………………………………………………………………..23
Cerințe practice pentru a se evita confuzia cu titlul profesional al țării gazdă (Articolul 4
al Directivei Stabilirii)…………………………………………………………………………………..25
Activitățile salariate (Articolul 8 al Directivei Stabilirii)……………………………………26
Asigurarea pentru Despăgubiri Profesionale (Articolul 6.3 al Directivei Stabilirii)..27
Întrebări frecvente…………………………………………………………………………………………28
Cerințe privind forma de organizare și acționariatul…………………………………………..28
Întrebări frecvente…………………………………………………………………………………………29
Scheme obligatorii de pensii și de asigurări sociale……………………………………………33
Educația continuă………………………………………………………………………………………….34
PARTEA A 4-A – UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU CARE FURNIZEAZĂ
SERVICII ÎNTR-UN STAT MEMBRU GAZDĂ………………………………………………………….36
Introducere……………………………………………………………………………………………………..37
Cine poate beneficia de Directiva Serviciilor?……………………………………………………..38
Întrebări frecvente (FAQs) – instanțe…………………………………………………………………39
Întrebări frecvente (FAQs) – avocații locali…………………………………………………………42
Întrebări frecvente (FAQs) – clienți……………………………………………………………………43
PARTEA A 5-A – UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU CARE OBȚINE UN
TITLU PROFESIONAL DIN STATUL MEMBRU GAZDĂ……………………………………….46
Recunoașterea calificărilor – Directiva Calificărilor Profesionale, Articolele 13 &14..48
Traducere din limba engleză
4
Întrebări frecvente……………………………………………………………………………………………..49
Trei ani de experiență practică efectivă și regulată – Directiva Stabilirii, Articolul 10…50
Întrebări frecvente……………………………………………………………………………………………….51
PARTEA A 6-A – AVOCAȚI CARE NU SUNT PE DEPLIN CALIFICAȚI……………………….53
Aplicarea Morgenbesser……………………………………………………………………………………….54
Stagii de pregătire profesională, Articolele 3(j), 55(a) din Directiva Calificărilor
Profesionale…………………………………………………………………………………………………………56
PARTEA A 7-A – COOPERAREA ÎNTRE BAROURI……………………………………………………..57
Stabilirea – cooperarea în chestiuni de înregistrare și în aspecte disciplinare
(Articolele 3,7 &13 din Directiva Stabilirii)…………………………………………………………….58
Furnizarea temporară de servicii – notificarea statului de origine (Articolul 7.2. din
Directiva Serviciilor)……………………………………………………………………………………………59
Întrebări frecvente……………………………………………………………………………………………….59
Traducere din limba engleză
5
INTRODUCERE
Spre deosebire de celelalte profesii liberale din Europa, avocații din cadrul Uniunii Europene
(UE) au un regim distinct care guvernează libera circulație a avocaților în UE (numit aici, în
continuare “regimul liberei circulații a avocaților în UE”), inclusiv propriile lor Directive
sectoriale. Prezentul Ghid pentru Barouri și Ordine de Avocați își propune să prezinte tocmai
acestă structură specifică.
Ghidul este împărțit în șapte părți, după cum urmează:
(1) A fi avocat – cu alte cuvinte, cine poate profita de regimul liberei circulații a avocaților în
UE.
(2) Dubla Deontologie – cu alte cuvinte, cum să gestionăm regulile profesionale ale
diverselor Barouri, în situațiile în care pot apărea conflicte în cadrul exercitării regimului
liberei circulații a avocaților în UE.
(3) Relocarea – situația în care un avocat se mută permanent într-un al stat membru, pentru a
practica avocatura în acel stat, sub titlul său profesional din țara de origine (reglementată
în principal, de Directiva Stabilirii (98/5/CE)).
(4) Furnizarea temporară de servicii – când un avocat acordă temporar servicii juridice
dincolo de granițele țării sale, sub titlul său profesional din țara de origine (reglementată,
în principal, de Directiva Serviciilor (77/249/CEE)).
(5) Obținerea titlului profesional dintr-un alt stat membru – când un avocat obține titlul de
avocat într-un alt stat membru și folosește acest titlu pentru a se stabili fie în țara sa de
origine fie într-un alt stat membru (cu alte cuvinte – recalificarea).
(6) Avocații care nu sunt pe deplin calificați – când o persoană care are pregătire și
experiență juridică, dar care nu a fost încă admisă într-un Barou sau într-un Ordin de
Avocați, ca și avocat pe deplin calificat, poate să profite de libera circulație în cadrul UE
(cazul Morgenbesser).
(7) Cooperarea dintre Barouri.
Aceste părți sunt descrise detaliat în prezentul Ghid. Puteți găsi aici o colecție de jurisprudență
de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJEU), privind regimul liberei circulații a avocaților
în UE.
Fiecare Directivă menționată în acest Ghid va fi fost implementată în legislația națională. Primul
loc în care puteți căuta interpretarea prevederilor dintr-o anumită Directivă este legea de
implementare națională, aplicabilă în jurisdicția care vă interesează. Pe site-ul Comisiei, există și
o pagină care prezintă un rezumat al prevederilor naționale privind transpunerea legislației UE
în legislațiile naționale din diferitele state membre.
Directivele pot fi consultate în toate limbile oficiale ale UE. Nicio versiune din nicio limbă nu
predomină asupra celorlalte și fiecare dintre aceste versiuni este la fel de autentică precum toate
celelalte. Evident, dacă vor mai exista aderări la UE, vor exista versiuni în și mai multe limbi (și
mai multe titluri de avocați vor fi reglementate de aceste Directive).
Traducere din limba engleză
6
În cazul în care aveți dificultăți în a interpreta prevederile legale aplicabile, CCBE oferă un
serviciu de asistență, după cum se precizează în ghidul CCBE pentru implementarea Directivei
Stabilirii:
CCBE va asigura servicii pentru autoritățile competente, în efortul lor de a depăși
dificultățile apărute în interpretarea prevederilor Directivei, pentru a se asigura că
există o interpretare uniformă a Directivei în întreaga Uniune Europeană, în măsura în
care acest lucru este posibil. În consecință, autoritățile competente sunt încurajate să
informeze CCBE cu privire la orice astfel de dificultăți întâmpinate. CCBE va oferi, de
asemenea, și servicii de consultanță, care vor fi voluntare și ne-obligatorii și vor fi
furnizate doar dacă sunt solicitate de către părți, pentru soluționarea disputelor apărute
între părți, ca urmare a prevederilor Directivei.
Traducere din limba engleză
7
PARTEA 1
A FI AVOCAT
#1
Traducere din limba engleză
8
Există o condiție fundamentală ce trebuie îndeplinită înainte ca o persoană să poată beneficia de
Directivele mai sus amintite: acea persoană trebuie să fie avocat. Această condiție este comună,
aplicându-se atât în cazul Directivei Serviciilor cât și în cazul Directivei Stabilirii (Directivele
privind avocații), și la fel este și definiția termenului de “avocat”, prezentată în secțiunea
următoare.
Cine este avocat?
Doar acele persoane care sunt recunoscute de către Directive ca fiind avocați pot beneficia de
prevederile privind libera circulație a avocaților în interiorul UE. Directiva Stabilirii definește un
avocat, enumerând două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ:
(1) Persoana respectivă trebuie să fie cetățean al unui stat UE și
(2) Persoana respectivă trebuie să dețină unul dintre titlurile
profesionale enumerate în Directivă.
În niciuna dintre Directive, termenul de “avocat” nu este definit prin prisma domeniului sau a
numărului anilor de practică și nici prin cea a calificărilor profesionale sau a numărului anilor de
studiu, ci doar prin prisma deținerii, de către persoana în cauză, a unuia dintre titlurile
profesionale enumerate în Directiva Stabilirii. Aceste titluri se referă la avocații pe deplin
calificați. Orice avocat pe deplin calificat care deține un astfel de titlu și este cetățean al unui stat
membru UE, are dreptul să beneficieze de ambele Directive privind avocații.
Regimul avocaților pe deplin calificați, care dețin un titlu profesional menționat în Directiva
Stabilirii și în Directiva Serviciilor, este diferit de regimurile majorității dacă nu chiar de
regimurile tuturor celorlalte profesii liberale. În celelalte profesii liberale, posibilitatea de a
activa dincolo de granițe derivă dintr-un parcurs educațional de calificare recunoscut reciproc, în
vreme ce, în cazul profesiei juridice, această posibilitate izvorăște exclusiv din obținerea unui
titlu profesional, prin orice mijloace recunoscute la nivel național. Parcursurile de calificare
pentru avocați diferă destul de mult de la un stat membru la altul, cu priorități diferite acordate
(spre exemplu) pregătirii practice sau celei academice. Totuși, Directivele privind avocații
suprascriu aceste diferențe, fiind bazate pe recunoașterea reciprocă a faptului că există, în fiecare
stat membru, un parcurs adecvat de calificare pentru avocați și un nivel echivalent de protecție a
consumatorilor.
În ceea ce privește titlurile profesionale recunoscute, Directivele privind avocații afirmă (în
Articolul 1 al ambelor Directive) că un avocat este o persoană autorizată să își desfășoare
activitățile profesionale sub unul dintre următoarele titluri profesionale:
Belgia Avocat/ Advocaat/ Rechtsanwalt
Traducere din limba engleză
9
Bulgaria Aдвокат
Cehia Advokat
Croația Odvjetnik
Danemarca Advokat
Germania Rechtsanwalt
Estonia Vandeadvokaat
Grecia δικηγόρος
Spania Abogado/ Advocat/Avogado/Abokatu
Franța Avocat
Irlanda Barrister/ Solicitor
Italia Avvocato
Cipru δικηγόρος
Letonia Zverinats advokats
Lituania Advokatas
Luxemburg Advocat1
Ungaria Ugyved
Malta Avukat / Prokuratur Legali
Olanda Avocaat
_________
1- În ciuda formulărilor din Directive, titlul efectiv luat în considerare în
Luxemburg este “Avocat a la Cour”
Traducere din limba engleză
10
Austria Rechtsanwalt
Polonia Adwokat/ Radca prawny
Portugalia Advogado
România Avocat
Slovenia Odvetnik / Odvetnica
Slovacia Avocat
Finlanda Asianajaja / Advokat
Suedia Advokat
Regatul Unit Advocate/ Barrister/ Solicitor
Prin decizia Comitetului Comun al Spațiului Economic European (European Economic Erea –
EEA), Directivele privind avocații au fost încorporate în acquis-ul EEA, astfel că, avocații din
Islanda, Norvegia și Liechtenstein, completează lista de mai sus după cum urmează:
Islanda Logmadur
Norvegia Advokat
Liechtenstein Rechtsanwalt
În plus, în urma încheierii acordului bilateral Elveția – UE privind libera circulație a persoanelor,
avocații elvețieni sunt și ei îndreptățiți să beneficieze de Directivele privind avocații.
Elveția Avocat, Avocate / Anwalt, Anwaltin/ Rechtsanwalt,
Rechtsanwaltin/ Fursprecher, Fursprecherin/ Avvocato.
Întrebări frecvente
Cum pot afla dacă cineva este membru al unei profesii recunoscute conform Directivelor
privind avocații?
Traducere din limba engleză
11
Există mai multe modalități:
(1) Un avocat care dorește să se stabilească într-un alt stat
membru, în baza Directivei Stabilirii, trebuie să prezinte, în orice situație, “un certificat
care să îi ateste înregistrarea la autoritatea competentă din țara sa de origine”, conform
Articolului 3 – vedeți detalii privind acest aspect mai jos.
(2) Autoritatea Competentă a Statului Membru Gazdă, îi poate
solicita unui avocat care dorește să furnizeze servicii temporare în baza Directivei
Serviciilor, să își demonstreze calificarea ca și avocat (Articolul 7.1.).
(3) Baroul din țara gazdă poate folosi Sistemul de Informații al
Pieței Interne (IMI) care le permite organizațiilor profesionale să solicite informații de la
organizațiile omoloage din alte state membre.
(4) Cele mai multe Barouri europene au directoare electronice în
care apar toți membrii lor înregistrați și cele mai multe dintre aceste directoare sunt acum
adunate într-un singur director de tip “Find a Lawyer” – “Găsește un avocat” (în toate
limbile oficiale ale UE), pe portalul e-Justice al Comisiei Europene.
(5) Avocatului i se poate cere să-și prezinte legitimația
profesională de identificare. Nu toate autoritățile competente emit astfel de legitimații,
dar există două posibilități: autoritatea competentă națională își poate emite propria
legitimație profesională, iar CCBE are o legitimație profesională de identificare la nivel
UE, pe care avocații o pot obține de la autoritatea lor competentă națională. Un avocat
poate deține una sau ambele legitimații menționate mai sus.
(6) În mod evident, poate fi contactat Baroul din care avocatul
susține că ar face parte. Datele de contact ale Barourilor impoertante pot fi obținute de la
CCBE.
Dacă o profesie juridică nu este menționată în Directivele privind avocații, există vreo soluție?
Dacă o profesie juridică – precum notarii – nu este menționată atunci membrii acelei profesii nu
pot beneficia de Directivele privind avocații. Se pot face demersuri pentru ca acea profesie să fie
introdusă în Directive (vedeți mai jos). Alternativ, persoana interesată poate profita de
prevederile generale ale Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene (TFEU) referitoare la
libera circulație a persoanelor.
Care este statutul cetățenilor din țări non-UE?
Cetățenii țărilor non-UE nu pot să beneficieze de avantajele Directivelor și nici de prevederile
generale TFEU referitoare la libera circulație a persoanelor pentru a se stabili sau a oferi servicii
temporare în țările UE. Totuși, ei ar putea fi eligibili pentru un anumit grad de liberă circulație,
dacă există acorduri de liber schimb încheiate la nivel național sau la nivel UE, cu țările lor de
jurisdicție.
Traducere din limba engleză
12
Aici, trebuie să precizăm că există câteva state membre UE care au anumite teritorii ce se bucură
de un statut special în cadrul sau în afara UE (precum regiunile aflate la extremitățile de graniță
și țările și teritoriile de peste mări). Cum aplicabilitatea legislației primare și secundare a UE
poate varia, autoritățile naționale trebuie să știe dacă un avocat provenit dintr-unul dintre aceste
teritorii poate sau nu să invoce drepturile stipulate în Directivele privind avocații.
Cum sunt adăugate profesiile juridice pe lista avocaților recunoscuți?
Când au fost adoptate Directivele privind avocații, ele conțineau acele profesii juridice care
existau în țările care au devenit membre ale Comunității Economice Europene până în 1977 și,
respectiv, membre ale Comunității Europene până în 1998. Mai apoi, când au aderat și alte state
membre, s-au adăugat pe lista profesiilor recunoscute profesii suplimentare din țările nou-intrate
în comunitate, prin intermediul unor tratate de aderare. În mod evident, pe măsură ce noi state
vor deveni membre UE, titlurile recunoscute ale avocaților lor vor fi adăugate și ele pe listă,
conform prevederilor din tratatele de aderare respective.
Avocații stagiari pot să beneficieze de Directive?
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii afirmă că “Avocats stagiaires” sau
avocații stagiari nu intră sub incidența prevederilor Directivei.
Totuși, ar putea fi posibil pentru candidații în curs de a deveni avocați, să beneficieze de
prevederile TFEU privind libera circulație – vedeți Partea a 6-a de mai jos.
Cum sunt tratați avocații delegați din cadrul unei firme (trimiși de la o filială/un birou care
operează într-un stat membru la o filială/un birou care operează într-un alt stat membru)
conform Directivei Stabilirii?
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii citat mai sus afirmă că:
“Avocații delegați de o firmă sau o filială a unei firme dintr-un anumit stat membru
către o altă firmă sau filială a firmei, dintr-un alt stat membru, pentru un stagiu de
pregătire sau pentru a-și spori dezvoltarea personală, nu vor fi considerați ca intrând
sub incidența prevederilor Directivei ”
Traducere din limba engleză
13
PARTEA A 2-A
DUBLA DEONTOLOGIE
(ARTICOLUL 6 AL DIRECTIVEI STABILIRII ȘI ARTICOLUL 4 AL DIRECTIVEI
SERVICIILOR)
#2
Traducere din limba engleză
14
Generalități
Avocații care își practică meseria în baza regimului de liberă circulație a avocaților în cadrul UE
intră în mod simultan sub incidența a două coduri profesionale de conduită în ceea ce privește
activitățile lor desfășurate în statul gazdă – codul din țara lor de origine și cel din statul gazdă.
CCBE a adoptat o interpretare a prevederilor privind “dubla deontologie” din cadrul Directivelor
(Articolul 6 al Directivei Stabilirii și Articolul 4 al Directivei Serviciilor).
Articolul 6 al Directivei Stabilirii:
Un avocat care își practică meseria sub titlul profesional din statul său membru de
origine, va rămâne sub incidența regulilor de conduită profesională aplicabile în statul
de origine, doar în măsura în care aceste reguli nu intră în conflict expres sau implicit cu
regulile de conduită profesională din statul gazdă. În cazul unui conflict între cele două
seturi de reguli de conduită, regulile din statul gazdă vor prevala supra celor din statul
de origine.
Articolul 4 al Directivei Serviciilor:
În ceea ce privește reprezentarea clienților în cadrul procedurilor judiciare, conform
Articolului 4.1., avocatul poate să desfășoare această activitate “în condițiile precizate”
pentru avocații stabiliți în statul gazdă. “Condițiile precizate pentru avocații stabiliți” în
statul gazdă pentru desfășurarea unor astfel de activități de reprezentare, conțin, în unele
jurisdicții, și unele reguli profesionale specifice referitoare la proceduri. Anumite reguli
considerate a fi de procedură penală sau civilă într-un stat membru, pot fi considerate
reguli de conduită profesională într-un alt stat membru. Avocații care oferă servicii
temporare transfrontaliere trebuie să respecte aceste reguli, indiferent dacă sunt
calificate drept reguli procedurale sau reguli de conduită profesională.
Articolul 4.2. stipulează că “un avocat care desfășoară aceste activități va respecta
regulile de conduită profesională ale statului membru gazdă, fără ca aceasta să aducă
vreo atingere obligațiilor sale din statul membru de proveniență.”
CCBE consideră că singura interpretare posibilă a Articolului 4.2. (în sensul unui reguli
privind conflictele), în linie cu formularea Directivei, este similară interpretării deja
adoptate prin Articolul 6 al Directivei 98/5, adică “în cazul unui conflict între regulile
profesionale din statul de origine și cele din statul gazdă, regulile din statul gazdă vor
prevala.”
Traducere din limba engleză
15
Potrivit Articolului 4.4., un avocat care desfășoară alte activități decât cele menționate
în paragraful 1, adică activități “în afara instanțelor”,“va rămâne sub incidența
condițiilor și a regulilor de conduită profesională din statul său de proveniență”. Dar, în
același timp, i se vor aplica și regulile profesionale din statul gazdă, “în măsura în care
respectarea lor este justificată în mod obiectiv pentru a se asigura desfășurarea adecvată
a activităților avocatului în statul respectiv, precum și buna reputație a profesiei și
respectarea regulilor privind incompatibilitatea”. Ca regulă generală, avocatul trebuie
să respecte regulile profesionale din țara sa de origine, indiferent de regulile din țara
gazdă – această regulă generală se află în concordanță cu regimul țării de origine
stipulat în Directiva de E-comerț, acolo unde serviciile transfrontaliere sunt oferite în
condiții guvernate de această Directivă. Totuși, în anumite situații excepționale, se aplică
regulile profesionale din țara gazdă.
Pe baza verificărilor factuale realizate de CCBE se pare că nu există nici un domeniu de
aplicare a celei de-a doua fraze a Articolului 4.4. cu privire la avocații individuali. Acest
lucru semnifică faprul că nu a fost adus la cunoștința Barourilor sau Ordinelor de
Avocați niciun astfel de caz de conflict între reguli și nu pare să se fi depus vreo
plângere în acest sens, din partea clienților și/sau a avocaților.
Totuși, este de dorit să se mențină în vigoare prevederile din Articolul 4.4., a doua frază,
pentru a se putea gestiona conflictele dintre reguli, în cazul în care acestea se vor
produce pe viitor. Astfel de situații conflictuale potențiale ar putea apărea dacă regulile
profesionale din alte state membre suferă schimbări drastice, cum ar fi, spre exemplu,
situația în care vreun stat membru anulează interdicția ca un avocat să contacteze direct
clientul altui avocat, lipsindu-l astfel pe clientul respectiv de consultanța și protecția
avocatului său.
În situația în care există o echipă de avocați proveniță din jurisdicții diferite, care se
ocupă de cazul unui client, regulile naționale privind conflictul de interese pot fi diferite
de la o țară la alta. În aceste cazuri, firmele de avocatură aplică în practică regulile cele
mai stricte, pe care trebuie să le respecte unul dintre avocații implicați și din acest motiv
ele pot uneori refuza cazul clientului respectiv2.
Pentru a rezuma, putem spune că:
 Nu apar probleme practice reale în legătură cu avocații
individuali.
 Problemele practice care pot apărea atunci când există mai
mulți avocați din jurisdicții diferite care se ocupă împreună de un caz nu pot fi
combătute prin aplicarea regulii privind conflictul care stipulează prevalența
regulilor din țara de origine, ci numai prin aplicarea regulii care stipulează
prevalența celor mai stricte reguli.
_________
2 Este evident că sugestia Studiului Panteia – Universitatea din Maastricht de a se introduce o regulă
privind conflictul conform căruia ar trebui să se aplice doar regulile din țara de origine, nu ar fi utilă în
Traducere din limba engleză
16
situațiile în care există mai mulți avocați din diverse state membre care se ocupă împreună de un singur caz
al unui client.
Următoarele aspecte ar trebui luate de asemenea în considerare:
(1) CCBE a dezvoltat un Cod de Conduită pentru Avocații
Europeni3 care are printre scopurile sale:
“minimizarea și eliminarea completă, dacă este posibil, a problemelor ce ar putea
apărea în urma “dublei deontologii” , care reprezintă aplicarea într-o anumită situație
a mai mult de un set de reguli naționale care pot intra în conflict (vedeți Articolul
1.3.1)”.
(2) Nu pot exista probleme atunci când conținutul regulii în cauză
este identic sau aproape identic în ambele coduri de conduită. Dacă ambele reguli merg în
aceeași direcție, se stabilește, de obicei, ca regula cu o aplicare mai largă să o includă pe
cea cu o aplicabilitate mai restrânsă.
(3) Problemele pot să apară doar atunci când între cele două reguli
există un conflict. Totuși, acest lucru se întâmplă rar.
_________________________
3-vedeți articolul 1.5 al Codul de Conduită CCEB pentru Avocații Europeni care se referă la domeniul său de
aplicare (ratione materiae): “Fără a se duce atingere eforturilor pentru o armonizare progresivă a regulilor
deontologice sau a practicilor profesionale care se aplică doar la nivel intern în cadrul unui stat membru,
următoarele reguli se vor aplica în cazul activităților transfrontaliere ale unui avocat, în interiorul Uniunii
Europene și al Spațiului Economic European. Activitățile transfrontaliere vor însemna:
(a) Toate contactele profesionale cu avocați dintr-un alt stat membru decât
statul de origine al avocatului în cauză.
(b) Activitățile profesionale desfășurate de avocatul respectiv într-un stat
membru altul decât statul său de origine, indiferent dacă avocatul respectiv este sau nu prezent fizic în acel
stat membru.”
Codul de Conduită al CCBE pentru avocații europeni, [ultima versiune, 29.11.2008] este disponibil pe site-ul
CCBE:
Traducere din limba engleză
17
http://ccbe.eu/filedmin/speciality_distribution/public/documents/DEONTOLOGY/DEON_CoC/EN_DEON_CoC.pd
f.
Întrebări frecvente
Dubla deontologie înseamnă faptul că un avocat stabilit într-un stat membru gazdă poate fi
sancționat disciplinar pentru același incident de două Barouri (cel din statul de origine și cel
din statul gazdă)?
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii, afirmă următoarele:
Un avocat înregistrat în baza Articolului 3 al Directivei Stabilirii se va supune nu doar
reglementărilor emise de Baroul din țara sa de origine ci și celor emise de Baroul din
statul gazdă în care s-a înregistrat, conform Articolului 6 al Directivei. În cazul unui
comportament profesional inadecvat, acesta poate fi supus unor proceduri disciplinare,
atât de către Baroul din țara sa de origine, cât și de către Baroul din țara gazdă, pentru
aceeași încălcare a conduitei profesionale, deși se admite că sancțiunile impuse de către
fiecare autoritate competentă într-un astfel de caz pot fi diferite sau pot avea nivele
diferite de severitate, în funcție de circumstanțe.
Dubla deontologie înseamnă cumva faptul că un avocat care acordă servicii juridice
temporare într-un stat membru gazdă, poate fi sancționat de două Barouri diferite (cel
din țara sa de origine și cel din statul gazdă), pentru același incident?
Spre deosebire de avocații stabiliți în baza Articolului 3 al Directivei Stabilirii, avocații care
furnizează servicii juridice temporare în baza Directivei Serviciilor nu sunt membri ai Baroului
sau ai unui Ordin de Avocați din statul gazdă.
Totuși, dacă avocații mai sus menționați sunt supuși sau nu unor sancțiuni disciplinare din partea
Baroului din statul gazdă, depinde de legislația statului membru gazdă respectiv. Articolul 7.2.
al Directivei Serviciilor confirmă jurisdicția statului membru gazdă asupra avocaților din alte
state membre care oferă servicii juridice temporare pe teritoriul său, stipulând că:
“În cazul nerespectării obligațiilor menționate în Articolul 4 în vigoare în statul membru
gazdă, autoritatea competentă a acestuia din urmă va stabili, în conformitate cu propriile
sale reguli și proceduri, consecințele unei astfel de încălcări.”
Directiva Serviciilor se adresează statelor membre. Prin urmare, majoritatea statelor membre pot
decide, în funcție de reglementările lor interne, dacă delegă sau nu unui Barou sau unui Ordin de
Avocați sau unei ale autorități competente, puteri disciplinare asupra avocaților care furnizează
Traducere din limba engleză
18
servicii juridice temporare pe teritoriile lor, deși nu sunt membri ai organizațiilor profesionale
locale.
De asemenea, statul membru gazdă poate decide – iar unele state membre chiar au făcut acest
lucru – să nu își exercite prerogativele disciplinare asupra avocaților care furnizează servicii
temporare pe teritoriul său, lăsând în seama autorităților competente din statele membre de
origine ale avocaților în cauză, orice sancțiuni disciplinare pentru încălcările regulilor
profesionale de care se fac vinovați avocații respectivi, pe teritoriul statului membru gazdă.
Traducere din limba engleză
19
PARTEA A 3-A
UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU STABILIT SUB TITLU
PROFESIONAL DIN STATUL SĂU DE ORIGINE
(DIRECTIVA STABILIRII)
# 3
Traducere din limba engleză
20
Acest regim este reglementat de Directiva Stabilirii, al cărui titlu complet este “Directiva 98/CE
a Consiliului și a Parlamentului European din data de 16 februarie 1998, pentru facilitarea
practicării permanente a profesiei de avocat într-un stat membru altul decât cel în care s-a obținut
calificarea“ (OJ L 77, 14.3.1998, p.36).
Este disponibilă în toate limbile oficiale UE, aici.
Pe site-ul Comisiei, există și o pagină care prezintă un rezumat al prevederilor naționale privind
transpunerea legislației UE în legislațiile naționale din diferitele state membre.
Două condiții de bază: (a) a fi avocat și (b) a fi stabilit
După ce a stabilit faptul că persoana în cauză este într-adevăr avocat, Baroul din statul gazdă
trebuie să îi verifice și stabilirea.
Ce înseamnă “stabilire”?
Există două modalități principale de a furniza servicii transfrontalieree ca și avocat în UE, sub
titlul profesional din statul de origine: practicând meseria în mod permanent într-un alt stat
membru UE, sau furnizând servicii transfrontalieree temporare. O a treia posibilitate, descrisă în
introducere, este aceea de a furniza serviciile transfrontaliere sub titlul profesional din statul
gazdă, după ce acest titlu din statul gazdă este obținut. Deși limitele extreme ale celor două
modalități de furnizare a serviciilor juridice sub titlul profesional din statul de origine sunt clare,
granița dintre ele nu este prea clară. Deschiderea unei firme de avocatură sub titlul profesional
din țara dumneavoastră de origine, după ce ați emigrat permanent într-un alt stat membru UE, ar
reprezenta stabilirea. Gestionarea unei chestiuni de scurtă durată legată de un client timp de o zi,
într-un alt stat membru UE, ar reprezenta furnizarea de servicii transfrontaliere temporare. Dar
unde se încadrează o ședere de câteva luni într-un alt stat membru? Răspunsul la această
întrebare este foarte important, deoarece un avocat va avea drepturi și obligații foarte diferite, în
funcție de Directiva sub incidența căreia intră. Iar un avocat nu poate intra sub incidența ambelor
Directive în același timp: cele două Directive se exclud reciproc (Articolul 1.4. al Directivei
Stabilirii).
Articolul 2 al Directivei Stabilirii definește stabilirea ca fiind situația în care un avocat își
desfășoară activitatea în mod permanent într-un alt stat membru – fără a da niciun alt detaliu. Însă
Articolul 10 care conferă anumite drepturi, după trei ani de exercitare a unei astfel de activități
Traducere din limba engleză
21
permanente, oferă mai multe detalii, spunând că avocatul trebuie să își fi desfășurat activitatea
“în mod efectiv și regulat” iar “desfășurarea activității în mod efectiv și regulat înseamnă
exercitarea efectivă a activității respective, fără nici o întrerupere alta decât întreruperile
apărute în urma evenimentelor de zi cu zi” (Articolul 10.1 al Directivei Stabilirii).
Încă nu există nicio jurisprudență referitoare la înțelesul acestei formulări, atunci când este
transpusă în circumstanțele reale ale meseriei de avocat. Totuși, a existat un caz relevant
soluționat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, înainte de intrarea în vigoare a adoptarea
Directivei Stabilirii – cazul Gebhand (cazul C-55/94) – care oferă o idee privind diferența dintre
stabilirea avocaților și furnizarea de servicii avocățești provizorii. Formularea este mai degrabă
generală, însă Instanța a afirmat că natura temporară a serviciilor furnizate va fi determinată “în
funcție de durata acestor servicii, de regularitatea, periodicitatea și de continuitatea lor” și că
stabilirea implică “o bază stabilă și continuă” pentru activitățile profesionale desfășurate într-un
alt stat membru. Instanța a hotărât, cu precădere, următoarele:
natura temporară a activităților în cauză trebuie să fie stabilită nu doar prin prisma
duratei de furnizare a serviciilor ci și prin prisma regularității lor, a periodicității și a
continuității acestora. Faptul că furnizarea serviciilor este temporară, nu înseamnă că
furnizorul acelor servicii, în sensul Tratatului, nu poate să beneficieze de o anumită
infrastructură în statul gazdă (inclusiv un birou, camere sau săli de consultații) în
măsura în care acea infrastructură este necesară pentru executarea serviciilor în cauză.
Înregistrarea la Baroul din statul gazdă (Articolul 3, Directiva Stabilirii)
Pentru a beneficia de Directiva Stabilirii, avocatul stabilit trebuie să se înregistreze la autoritatea
competentă din statul gazdă. Această autoritate competentă este de obicei Baroul care deține
jurisdicția în zona de rezidență a avocatului. Pentru a se înregistra, Directiva stipulează că
avocatul în cauză trebuie să depună “un certificat care să îi ateste înregistrarea la autoritatea
competentă din statul său membru de origine” – cu alte cuvinte, înregistrarea la baroul din țara sa
de origine. Autoritatea competentă din statul gazdă poate solicita ca acest certificat să nu fie mai
vechi de trei luni (Articolul 3.2 al Directivei Stabilirii).
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei, face următoarelemnențiuni pe marginea acestui
certificat de atestare:
În cazul în care un avocat care se înregistrează în baza Articolului 3 al Directivei are
mai mult de o singură jurisdicție de origine, autoritatea competentă relevantă va avea
dreptul să solicite câte un Certificat de Atestare conform Articolului 3.2 al Directivei,
emis de fiecare autoritate competentă din fiecare stat membru în care s-a înregistrat acel
avocat.
Traducere din limba engleză
22
Un Certificat de Atestare emis conform Articolului 3.2 al Directivei va menționa toate
procedurile disciplinare (așa cum sunt definite mai jos) care au fost inițiate împotriva
avocatului ce solicită înregistrarea în baza Articolului 3 al Directivei, în statul său
membru de origine, precum și toate procedurile în care s-a emis o decizie împotriva
avocatului respectiv.
În scopul:
(b) oricărei declarații ce urmează să fie făcută de autoritatea competentă din statul
membru de origine, în cadrul unui Certificat de Atestare emis în baza Articolului 3.2. al
Directivei;
Procedura disciplinară va fi considerată inițiată atunci când a început o procedură
formală în fața unei instanțe, a unui tribunal sau a unui alt organism care deține
jurisdicția necesară în statul membru de origine al avocatului, pentru a implementa
acțiuni disciplinare și pentru a impune sancțiuni împotriva avocatului care se
înregistrează în baza Articolului 3 al Directivei. Simpla depunere a unei plângeri
împotriva avocatului respectiv nu va considerată o <<procedură disciplinară>> în
scopul menționat mai sus.
Dacă Baroul publică o listă cu toți avocații săi locali, aceasta trebuie să includă orice avocați
europeni înregistrați în baza Directivei. În plus, avocații înregistrați trebuie să beneficieze de o
reprezentare adecvată în cadrul asociațiilor profesionale ale statului membru gazdă. Asta trebuie
să includă cel puțin dreptul de a vota în cadrul alegerilor organizate pentru organismele de
guvernare ale asociațiilor profesionale respective.
Articolul 9 prefede faptul că decizia de a respinge o solicitarea de înregistrare, cea de a anula o
înregistrare și decizia de a impune măsuri disciplinare, trebuie să conțină și motivele care stau la
baza acelor hotărâri. În plus, trebuie să existe o cale de a ataca aceste decizii, în fața unui tribunal
sau a unei instanțe, în conformitate cu prevederile legislației naționale. În cazul Graham J.
Wilson v Ordre des Avocats du barreau de Luxembourg (Cazul C-506/04), s-a reținut că
Articolul 9 face imposibilă o procedură de apel în care decizia de respingere a solicitării de
înregistrare trebuie atacată mai întâi într-o instanță inferioară, în fața unui organism compus
exclusiv din avocați care își desfășoară activitatea sub titlul profesional din statul membru gazdă,
iar mai apoi ea trebuie atacată la apel, în fața unui organism compus în majoritatea sa din același
tip de avocați, în situația în care, apelul în fața Curții Supreme a acelui stat membru, permite doar
revizuirea judiciară a legii, nu și a faptelor.
Pe de altă parte, CJEU a considerat Consiglio Nazionale Forense, care activa în calitate de
instanță, ca fiind un organism judiciar în sensul Articolului 267 al TFEU (adică Torresi C-58 /13
și 59/13).
Traducere din limba engleză
23
Întrebări frecvente
La care dintre barouri trebuie să se înregistreze avocatul?
Există state membre care oferă mai multe opțiuni de înregistrare, în funcție de domeniul de
activitate și de anumite aspecte regionale.
În Regatul Unit și Irlanda, există două profesii juridice iar în Regatul Unit acest lucru se aplică
în toate cele trei zone de jurisdicție – (Anglia și Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord.) Acesta
este singurul aspect al dilemei de tip “ce barou ar trebui să aleg” care este abordat în mod explicit
chiar în Directiva Stabilirii. Directiva afirmă că aplicanții la înregistrare din afara Regatului Unit
și a Irlandei trebuie să aleagă la care dintre cele două organisme profesionale doresc să adere, iar
avocații (barristers and solicitors) care se mută între Regatul Unit și Irlanda trebuie să se
înregistreze la organismul profesional corespunzător din celălalt stat membru. Este posibil ca un
avocat european să se înregistreze în mai mult de una dintre jurisdicțiile existente în Regatul
Unit, dar numai cu condiția să aleaga unul dintre cele două organisme profesionale pentru a se
înregistra, care trebuie să facă parte mereu din aceeași ramură a profesiei (adică, aplicanții
trebuie să urmeze mereu aceeași ramură de barrister/advocate sau solicitor, în oricare dintre cele
trei jurisdicții decid să se înregistreze).
În Polonia (care a devenit stat membru UE după aprobarea Directivei), aplicanții pentru
înregistrare trebuie, de asemenea, să aleagă între două profesii juridice – avocații (Naczelna Rada
Adwokacka) sau consilierii juridici (Krajowa Izba Radcow Prawnych).
În Bruxelles, aplicanții pentru înregistrare trebuie să aleagă între două barouri, în funcție de
limbă – fie flamandă (Nederlandse Orde van Advocaten bij de Balie et Brussel) fie franceză
(L’Ordre francais des avocats du barreau de Bruxelles).
În Franța, Italia, Spania, Germania, Austria, Ungaria, Luxemburg, Belgia (cu excepția
Bruxelles-ului – vedeți explicația de mai sus) și Grecia, avocații trebuie să se înregistreze la
Baroul local ce are jurisdicție în zona în care intenționează să profeseze.
În toate celelalte state membre, avocații trebuie să se înregistreze la Baroul național.
Dacă avocatul a furnizat un certificat valabil, este obligatoriu ca acesta să fie înregistrat?
Traducere din limba engleză
24
Există prevederi ale Directivei Stabilirii care îi pot oferi unui Barou, motive să refuze
înregistrarea unui avocat chiar dacă acesta a îndeplinit cerințele Articolului 3. Există următoarele
motive de refuz:
(1) Avocatul nu este cetățean UE
(2) Avocatul nu deține o asigurare de despăgubiri profesionale
valabilă conform Articolului 6.
(3) Avocatul profesează în cadrul unei structuri juridice în sensul
articolului 11.5.
Totuși, Baroul nu poate adăuga criterii suplimentare pentru înscriere, care nu există în Directivă.
Acest lucru a fost confirmat în cazul Graham J. Wilson v. Ordre se Avocats du barreau de
Luxembourg (Cazul 506/04), în care Instanța a reținut că înregistrarea nu poate fi condiționată de
o examinare prealabilă a fluenței aplicantului în limbile statului membru gazdă.
Un avocat dintr-un alt stat membru nu va fi tratat ca și aplicanții din statul gazdă care nu sunt
încă pe deplin calificați ci ca un avocat pe deplin calificat dintr-un alt stat membru, care are
dreptul la recunoaștere reciprocă și la liberă circulație, în limita condițiilor precizate în Directivă.
Avocatul trebuie să plătească o taxă de înregistrare pentru a fi trecut pe lista Baroul din statul
gazdă, deși plătește taxe și către Baroul din țara sa de origine?
Da, plata dublă a taxelor (atât către Baroul din statul de origine cât și către cel din statul gazdă)
este o consecință a prevederilor Directivei Stabilirii.
Taxa de înregistrare a avocatului stabilit trebuie să fie la același nivel cu taxele aplicate de
Baroul din statul gazdă propriilor săi avocați locali?
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii stipulează următoarele cu privire la taxa
de înregistrare:
Toți avocații care se înregistrează în baza Articolului 3 al Directivei vor plăti o taxă sau
taxe (termen care include fie o taxă plătită o singură dată fie plata unor contribuții
regulate) către autoritățile competente relevante (așa cum sunt ele definite în Articolul
1.2.(f) al Directivei) și către orice alte autorități ce ar putea solicita astfel de taxe în baza
regulilor locale. Această taxă sau aceste taxe poate/pot fi egală(e) dar nu pot fi mai mari
decât taxa sau taxele aplicată(e) avocaților locali înscriși în Baroul statului gazdă.
Această taxă sau aceste taxe poate/pot fi mai mică/mici decât taxa sau taxele aplicată(e)
avocaților locali înscriși în Baroul statului gazdă, spre exemplu, în următoarele situații:
(a) Dacă taxa de înregistrare include activități (precum cele
rezervate avocaților locali din statul gazdă în baza Articolului 5.2. al Directivei) pe
Traducere din limba engleză
25
care avocatul înregistrat în baza Articolului 3 al Directivei nu va avea dreptul să le
desfășoare sau
(b) Dacă taxa include articole care au fost deja plătite de către
avocatul înregistrat, în altă parte, precum asigurarea de despăgubire sau
contribuțiile sociale.
Un avocat înregistrat în baza Articolului 3 al Directivei care nu achită taxa solicitată de
autoritatea competentă va fi considerat vinovat de comportament profesional inadecvat
iar autoritatea competentă relevantă poate raporta incidentul către Baroul din țara de
origine a avocatului, pentru analiză și poate, de asemenea, să inițieze chiar ea proceduri
disciplinare împotriva avocatului în cauză, în baza Articolului 7 al Directivei.
Ce documente i se pot cere avocatului care se înregistrează?
Procesul de înregistrare nu trebuie să fie atât de greoi încât să poată fi considerat un obstacol în
calea liberei circulații. Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii (citat mai sus)
spune:
În măsura în care acest lucru este posibil, doar următoarele documente vor fi solicitate
de către un Barou sau de un Ordin de Avocați în cazul unei cereri de înregistrare:
(a) Un formular de aplicare pentru înregistrare, completat
(b) Un Certificat de Atestare din partea Baroului sau a Ordinului
de Avocați din țara de origine a aplicantului.
(c) Dovezi ale existenței unei asigurări de despăgubiri
profesionale.
În orice caz, documentele solicitate pentru o astfel de înregistrare nu trebuie să le
depășească pe cele care ar fi cerute de la un avocat ce se transferă dintr-un barou în
altul, în interiorul statului membru gazdă.
Baroul sau Ordinul de Avocați din statul gazdă poate solicita o traducere autorizată a
documentelor solicitate, într-o limbă oficială a statului gazdă.
Ghidul CCBE conține, de asemenea, și un formular-model pentru înregistrare care poate fi
folosit de Barouri.
Cerințe Practice pentru a se evita confuzia cu titlurile profesionale din statul membru
gazdă (Articolul 4, Directiva Stabilirii)
Este important ca avocatul stabilit și înregistrat să își desfășoare activitatea sub titlul profesional
din țara sa de origine. Acest lucru nu trebuie tradus în titlul echivalent din statul gazdă deoarece
Traducere din limba engleză
26
ar putea genera impresia greșită că avocatul respectiv a fost admis în baroul din statul gazdă, sub
titlul profesional din statul gazdă. În schimb, titlul său profesional trebuie să fie exprimat în
limba oficială (sau în limbile oficiale, dacă există mai mult de una) din țara sa de origine. Cu alte
cuvinte, un “avocat” francez stabilit în Irlanda, trebuie să folosească în continuare titlul de
“avocat” și nu pe cel de “solicitor” sau “barrister”.
Directiva prevede, de asemenea, că acest titlu trebuie să fie exprimat “într-o manieră
inteligibilă”. Acest lucru nu a fost încă testat în instanță dar ar putea însemna faptul că un avocat
grec δικηγόρος trebuie să folosească și o transpunere a acestui titlu în alfabetul latin –
“dikigoros” – în țările în care se folosește alfabetul latin (și vice-versa pentru avocații stabiliți în
Grecia).
De asemenea, Baroul din statul membru gazdă poate insista ca avocatul stabilit să includă o
referință la Baroul din țara sa de origine din care face parte plus o referință la înregistrarea sa pe
lângă autoritatea competentă. În exemplu de mai sus denumirea completă ar fi δικηγόρος
(digikoros, înregistrat în Baroul din Atena în baza licenței nr. 12345) sau echivalent.
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei adaugă următoarele:
Pentru ca atât clienții cât și ceilalți avocați să fie informați, Barourile europene sunt
încurajate să se asigure că, pe lângă prevederile menționate în Articolul 4 al Directivei,
avocații care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru, sub titlul profesional din
țara lor de origine, includ, în antetele lor, și următoarele informații:
(a) O declarație care să le ateste înregistrarea la autoritatea
competentă din statul gazdă (scrisă în limba țării gazdă) și
(b) O declarație privind înregistrarea la autoritatea competentă
din statul lor de origine (tradusă în limba țării gazdă).
Activitățile salariate (Articolul 8, Directiva Stabilirii)
Una dintre diferențele majore în ceea ce privește practicarea dreptului în interiorul UE este
măsura în care avocații pot fi angajați, fie de alți avocați, fie de persoane care nu sunt avocați.
Unele barouri consideră că angajarea este neconcordantă cu ideea de independență. Mai exact,
consilierii interni nu sunt recunoscuți de unele Barouri europene ca fiind avocați independenți
care să se poată înscrie în Barou.
Articolul 8 al Directivei Stabilirii le permite avocaților angajați – fie de către alți avocați fie de
persoane care nu sunt avocați – să profite de avantajele Directivei, doar în măsura în care statul
gazdă permite o astfel de practică. Așadar, dacă un consilier intern este admis în Baroul din statul
său de origine, el se va putea stabili ca și consilier intern, doar într-un alt stat membru, care
recunoaște în mod similar consilierii interni drept membri ai Baroului.
CCBE a furnizat, în plus, propria sa interpretare a Articolului 8, din poziția sa de evaluare a
Directivelor privind avocații, după cum urmează:
Traducere din limba engleză
27
Articolul 8 îi conferă unui avocat care își desfășoară activitatea într-un alt stat membru,
sub titlul profesional din țara sa de origine, dreptul de a avea acces la formele de
practici salariate disponibile avocaților din statul gazdă, indiferent de restricțiile
aplicate activităților salariate în statul membru din care provine avocatul respectiv.
Totuși, atunci când își desfășoară activitatea în statul său de origine, avocatul angajat va
rămâne sub incidența tuturor restricțiilor legate de activitățile salariate, aplicabile
avocaților din statul său de origine, inclusiv, dacă este cazul, interdicția de a reprezenta
sau de a asista în țara sa de origine, un client care îl angajează.
Asigurarea de despăgubiri profesionale (Articolul 6.3., Directiva Stabilirii)
Există un domeniu de dublă aplicare a regulilor – vedeți dubla deontologie de mai sus – de care
Directiva vizează în mod special și acesta este domeniul ce are legătură cu asigurarea e
despăgubiri profesionale. Un avocat care se stabilește în țara gazdă va trebui respecte atât
regulile din țara sa de origine cât și pe cele din statul gazdă, referitoare la asigurarea de
despăgubiri profesionale – iar cele două seturi de reguli ar putea să nu fie identice.
Directiva stipulează că un stat membru gazdă îi poate solicita (nu trebuie să îi solicite) unui
avocat care își desfășoară activitatea sub titlul său profesional din țara de origine, fie să încheie o
poliță de asigurare pentru despăgubiri profesionale, fie să devină membru al unui fond
profesional de garantare în conformitate cu regulile pe care statul respectiv le-a stabilit pentru
activitățile profesionale desfășurate pe teritoriul său. Totuși, un avocat care își desfășoară
activitatea sub titlul său profesional din țara de origine va fi scutit de această cerință dacă poate
demonstra existența unei polițe de asigurare încheiate sau a unei garanții furnizate în
conformitate cu regulile din statul membru de origine, în măsura în care o astfel de asigurare sau
garanție este echivalentă din punct de vedere al termenilor și al condițiilor și din punct de vedere
al amplorii acoperirii furnizate, cu cele din statul gazdă. În situațiile în care această echivalență
este doar parțială, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate solicita (din nou poate
și nu trebuie) contractarea unei asigurări sau a unei garanții suplimentare pentru a se acoperi
aspectele care nu sunt acoperite de asigurarea sau de garanția deja încheiată în conformitate cu
regulile din statul membru de origine.
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei spune:
7. Asigurarea de răspundere profesională
Organismele responsabile în fiecare stat membru, cu aranjarea și/sau furnizarea unei
asigurări de despăgubiri profesionale, conform celor menționate în Articolul 6.3. al
Directivei vor păstra legătura cu organismele omoloage din alte state membre pentru a
se asigura că, în măsura în care acest lucru este posibil, aranjamentele de asigurarea
făcute de un avocat într-un stat membru, sunt recunoscute într-un alt stat membru, atât
Traducere din limba engleză
28
înainte cât și după integrarea în baza Articolului 10 al Directivei, pentru a se evita
problemele legate de plata dublă a primelor de asigurare și de dubla asigurare.
În trecut, Comisia Europeană a încurajat Barourile statelor membre să urmeze exemplul Baroului
din Paris și pe cel al Ordinului Avocaților din Anglia și Țara Galilor, care au ajuns la un acord de
recunoaștere reciprocă a schemelor de asigurări de despăgubiri profesionale din jurisdicțiile lor.
Întrebări frecvente
Ce măsuri a luat CCBE pentru a asigura o mai bună cooperare între statele membre pe
marginea chestiunilor legate de asigurare?
CCBE și-a asumat o cantitate semnificativă de muncă, în încercarea de a determina diversele
regimuri de asigurare din statele membre să coopereze mai îndeaproape unele cu altele, după
cum urmează:
(1) Standarde minime pentru asigurările de despăgubiri
profesionale ale avocaților europeni.
(2) Model de chestionar pe marginea asigurării de despăgubiri
profesionale pentru avocații care solicită să fie înregistrați în baza Directivei Stabilirii.
(3) Termenii Diferențelor dintre condițiile de acoperire a polițelor.
(4) Terminologia de asigurare (un glosar de termeni în limbile
engleză, franceză și olandeză).
Cerințe privind forma de organizare și acționariatul
Articolul 11 al Directivei Stabilirii reglementează măsura în care cerințele diferite privind forma
de organizare precum și cerințele diferite privind acționariatul, aplicabile în statele membre UE,
pot împiedica libera circulație a avocaților și a firmelor de avocatură, după cum urmează:
(1) Prevederile generale menționate în Articolele 11.1. – 11.4, care
se ocupă de forma de organizare între avocați (vedeți punctul (1) de mai jos) și
(2) Prevederile specifice pentru acționariatul și managementul
format din persoane care nu sunt avocați, în baza Articolului 11.5 – aspect ce generează
un nou set de probleme complexe și greoaie legate de implicarea persoanelor care nu
prestează servicii în activitatea de avocatură (vedeți punctul (2) de mai jos).
(1) Articolele 11.1. – 11.4, Directiva Stabilirii
Avocații au voie să își exercite activitățile în comun în baza Directivei Stabilirii, acolo unde
statele gazdă permit acest lucru. Prin urmare, dacă doi sau mai mulți avocați stabiliți într-un stat
Traducere din limba engleză
29
gazdă aparțin aceluiași grup din țara lor de origine, aceștia vor avea voie să își desfășoare
activitatea în comun, în cadrul unei sucursale sau a unei agenții a grupului lor, în statul gazdă.
Totuși, dacă regulile fundamentale care guvernează acel grup în statul de origine sunt
incompatibile cu regulile fundamentale din statul gazdă, regulile din statul gazdă vor prevala “în
măsura în care respectarea acestora este justificată de interesul public al protejării clienților și
a terților” (Articolul 11.1 al Directivei Stabilirii).
CCBE a analizat această prevedere, în poziția sa referitoare la evaluarea Directivelor privind
avocații și a afirmat următoarele:
Singurele situații identificate de delegațiile CCBE, în care regulile fundamentale ce
guvernează un grup în statul de origine ar putea fi incompatibile cu regulile
fundamentale stabilite în statul gazdă, sunt situațiile în care structurile cu răspundere
limitată doresc să își stabilească o sucursală sau o agenție într-un stat membru în care
avocații nu au voie să își limiteze răspunderea profesională în măsura în care ar face-o
în mod efectiv o structură cu răspundere limitată. Totuși, conform prevederilor
Articolelor 54, 62 din TFEU, acest conflict nu poate fi soluționat pur și simplu prin
interzicerea stabilirii unei sucursale a unei structuri cu răspundere limitată în astfel de
state gazdă.
Soluția care respectă și drepturile de stabilire a acelei structuri, este aceea de a permite
stabilirea avocaților europeni care își desfășoară activitatea în cadrul unei sucursale a
structurii cu răspundere limitată, în statul gazdă, cu condiția ca acei avocați să poată fi
responsabili în mod personal în statul gazdă, cel puțin în aceeași măsură în care sunt
responsabili și avocații ce își desfășoară activitățile sub titlul profesional din acel stat
membru gazdă.
Avocații care au dreptul de a-și practica meseria în comun trebuie să aibă acces la o formă de
organizare pentru practicarea meseriei în comun. Dacă există mai multe forme de organizare
disponibile în statul gazdă, acestea trebuie puse și la dispoziția avocaților stabiliți, și vor fi mereu
guvernate de regulile din statul gazdă. De asemenea, avocații proveniți din state membre diferite
și cei din statul gazdă trebuie să aibă dreptul de a-și practica meseria împreună, în aceleași
condiții
Întrebări frecvente
Cum rămâne cu structurile cu răspundere limitată care au activități transfrontalieree?
Vă rugăm să citiți răspunsul dat în textul de mai sus, în litere italice. Pe lângă cele afirmate,
statul membru gazdă poate încerca să prevadă, în astfel de cazuri, și obligații mai stricte în ceea
Traducere din limba engleză
30
ce privește asigurarea de despăgubiri profesionale, pentru a compensa lipsa răspunderii personale
(așa cum face Germania).
Care sunt consecințele atunci când firmele de avocatură sunt chiar ele înregistrate în Baroul
din statul de origine?
CCBE a analizat acest aspect în poziția sa referitoare la evaluarea Directivelor privind avocații și
a afirmat următoarele:
În unele state membre, în care firmele de avocatură sunt membre ale Baroului și firmele
de avocatură, ca atare, pot reprezenta clienții în instanță și în afara ei, aceste drepturi
vor trebui să fie acordate firmelor de avocatură migratoare, atunci când aceste firme
îndeplinesc cerințele impuse de statele membre gazdă.
(2) Deținerea acțiunilor/exercitarea managementului de către
persoane care nu fac parte din profesie – Articolul 11.5, Directiva Stabilirii
Unele state membre permit acum înființarea unor așa-numite structuri alternative de afaceri
(ABSs) permițându-le astfel persoanelor care nu sunt avocați să facă parte din firmele de
avocatură, în proporții diferite. Alte state membre interzic în continuare cu strictețe astfel de
practici. Secțiunea următoare analizează desfășurarea activităților în comun, în aceste
circumstanțe.
CCBE are o poziție referitoare la ABSs, care este rezumată mai jos:
CCBE consideră că investiția de capital aparținând unor terți (capitaluri proprii) în
firmele de avocatură și cu siguranță deținerea unor interese majoritare în astfel de
firme, ar putea constitui un pericol sever la adresa exercitării adecvate a profesiei
juridice, reprezentând, astfel un pericol la adresa distribuirii înțelepte a dreptății precum
și la adresa accesului cetățenilor la justiție.
Documentul conținând poziția CCBE referitoare la evaluarea Directivelor privind avocații (citat
în paragraful de mai sus) descrie unele dintre formele pe care le-ar putea lua aceste ABSs:
Implicarea persoanelor care nu sunt avocați în firmele de avocatură nu se rezumă doar
la capitalul terților, adică la investitorii care nu sunt avocați și care sunt proprietari sau
co-proprietari ai unei firme de avocatură. În unele state membre, implicarea acestor
persoane care nu sunt avocați apare într-o gamă largă de forme diferite precum
partenerii pensionați, văduvele sau urmașii foștilor parteneri, menținuți/menținute în
poziție pentru a evita nevoie de a lichida acele firme ca urmare a decesului sau a
pensionării unui partener, soții/soțiile avocaților sau alte persoane care nu sunt avocați
Traducere din limba engleză
31
și care activează ca și funcționari ori ca manageri, câștigându-și existența în cadrul
firmelor de avocatură, sau profesioniști care nu sunt avocați și care își practică
activitățile în cadrul unei structuri comune.
Prevederea din Directiva Stabilirii (vedeți Articolul 11.5) care guvernează activitățile
transfrontaliere ale ABSs, dă dreptul unui stat membru în care ABSs sunt interzise, să îi interzică
unui avocat să și practice meseria în jurisdicția acelui stat, ca membru al unei ABS. Pentru ca un
stat să le poată interzice acestor avocați să și desfășoare activitățile în jurisdicția sa, trebuie să fie
îndeplinite următoarele condiții precizate în Directivă (dar vedeți și condițiile suplimentare de
mai jos):
(1) Statul membru respectiv trebuie să le interzică și propriilor săi
avocați să își exercite profesia în această manieră.
(2) Structura trebuie să fie de așa natură încât:
i. Capitalul grupului să fie deținut integral sau parțial sau
ii. Numele sub care își desfășoară activitatea să fie folosit sau
iii. Puterea de decizie din cadrul acelui grup să fie exercitată de
facto sau de iure de persoane care nu dețin statutul de avocați europeni, conform
prevederilor Articolului 1.2 din Directiva Stabilirii.
Totuși, exercitarea de către statele membre a posibilității oferite de Articolul 11.5 din Directiva
Stabilirii de a refuza dreptul de stabilire în cazul avocaților individuali (prima frază) precum și în
cazul sucursalelor și al agențiilor unor firme (cea de-a doua frază) trebuie să fie justificată și prin
motive covârșitoare de respingere în interes general și trebuie să fie supusă unui test de
proporționalitate, pe baza unor evaluări de la caz la caz.
Legislația primară a UE (precum cea din jurisprudența CJEU) solicită efectuarea acestor teste –
testul de interes general covârșitor și testul de proporționalitate – ori de câte ori unui stat membru
i se acordă posibilitatea de a restricționa libera circulație.
Articolul 40 din TFEU stipulează:
“(1) În limita prevederilor de mai jos, restricțiile impuse asupra libertății de stabilire a
cetățenilor din alte state membre UE, vor fi interzise. Această interdicție se va aplica și
în cazul restricțiilor de a înființa agenții, sucursale și subsidiare, de către cetățenii
oricărui stat membru UE, pe teritoriul altui stat membru.
(2) Libertatea de stabilire va include dreptul de a iniția și de a desfășura activități ca și
profesioniști independenți (self-employed) și dreptul de a înființa și de a gestiona
societăți, în special companii sau firme, în sensul celui de-al doilea paragraf al
Articolului 54, în condițiile stabilite de legislația națională a statului gazdă, pentru
propriii săi cetățeni, cu respectarea capitolului referitor la capital”.
Traducere din limba engleză
32
Restricțiile asupra libertății de stabilire apar ca urmare a diferențelor existente în reglementările
interne, de la un stat membru la altul. Conform jurisprudenței CJEU, aceste restricții pot fi
justificate, ca și derogări de la regula generală stipulată în Articolului 49(1) din TFEU, prin
motive copleșitoare de interes general, dacă sunt aplicate într-o manieră nediscriminatorie, dacă
sunt potrivite pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit și nu merg dincolo de măsurile
necesare pentru atingerea acelui obiectiv.
Dacă restricțiile impuse de legislația internă a unui stat membru, asupra drepturilor de liberă
circulație, prin derogarea de la Articolul 49.1 TFEU pot sau nu să fie considerate justificate, în
baza unor motive copleșitoare de interes general, depinde de aplicarea legislației UE, în special a
Articolului 49.1. TFEU, a jurisprudenței CJEU și a Cartei Drepturilor Fundamentale. Această
problemă ar putea apărea din cauza lipsei unei reglementări la nivelul UE precum și din cauza
prevederilor din Directive, care lasă opțiuni pentru statele membre. Pentru a se facilita libertatea
de stabilire a profesioniștilor din domeniul juridic, conform prevederilor din Articolul 50 TFEU,
s-a adoptat Directiva Stabilirii.
În ceea ce privește cerințele referitoare la forma de organizare a activităților comune exercitate
de avocați, Articolul 11.1 restricționează competențele statelor membre de a împiedica stabilirea
sau de a o face mai puțin atractivă, la două motive specifice de respingere în interes general:
protecția clienților sau a terților.
Spre deosebire de cerințele referitoare la forma de organizare, Articolul 11.5 al Directivei
Stabilirii nu restricționează în nici un fel domeniul motivelor de respingere în interes general, pe
care statele membre le-ar putea invoca, în cazul în care reglementările lor interne interzic
stabilirea avocaților individuali care își exercită profesia în cadrul unui grup, în sensul
Articolului 11.5 al Directivei Stabilirii – precum implicarea persoanelor care nu sunt avocați în
acel grup precum și stabilirea grupului în sine. Oricum, exercitarea opțiunii menționate în
Articolul 11.5, în orice împrejurare, trebuie să fie justificată de motive covârșitoare de interes
public și trebuie să fie aplicată în mod proporțional.
Aceste detalii sunt explicate și descrise mai amănunțit în poziția CCBE referitoare la evaluarea
Directivelor privind avocații.
Mai întâi, refuzul trebuie să fie justificat de motive covârșitoare de interes general iar CCBE a
declarat următoarele pe această temă:
Pe baza jurisprudenței CJEU, următoarele elemente ar trebui considerate, printre altele,
motive covârșitoare de respingere în interes general: distribuirea înțeleaptă a dreptății,
protejarea consumatorilor de servicii juridice, exercitarea adecvată a profesiei juridice,
independența avocaților, datoria de a acționa în interesul exclusiv al clienților,
respectarea datoriei de a evita orice risc de conflict de interese și respectarea strictă a
secretului profesional.
Traducere din limba engleză
33
În al doilea rând, există testul de proporționalitate. Aplicată serviciilor juridice, definiția acestui
test este luată din cazul Gebhard din data de 30 noiembrie 1995 (case C -55/94) care definește
testul după cum urmează:
Măsurile naționale care împiedică sau fac mai puțin atractivă exercitarea libertăților
fundamentale garantate de Tratat, trebuie să îndeplinească patru condiții:
 Trebuie să fie aplicate într-o manieră ne-discriminatorie.
 Trebuie să fie justificate de cerințe imperative de interes
general.
 Trebuie să fie potrivite pentru a asigura atingerea obiectivului
urmărit.
 Și nu trebuie să meargă dincolo de cele necesare pentru
atingerea obiectivului respectiv.
CCBE consideră că un stat membru poate refuza să-i permită unui avocat de la o ABS să se
înregistreze în jurisdicția sa, doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile stipulate (cele preluate
din Articolul 11.5 împreună cu testul referitor la “motivele covârșitoare de interes general” și cel
de proporționalitate).
Articolul 11.5, al doilea sub-paragraf din Directiva Stabilirii se referă la grupurile de avocați (în
vreme ce Articolul 11.5, primul sub-paragraf se referă la avocații individuali din cadrul acestor
grupuri). Această prevedere stipulează că, atunci când regulile fundamentale care guvernează un
grup de avocați în țara sa de origine, sunt incompatibile cu regulile aflate în vigoare în statul
membru gazdă sau cu celelalte prevederi ale Articolului 11.5 al Directivei Stabilirii referitoare la
grupuri, statul membru gazdă poate să se opună deschiderii unei subsidiare sau a unei agenții a
acelui grup pe teritoriul său, prin derogare de la restricțiile precizate în Articolul 11.1, fără ca
posibilele sale justificări să fie limitate la “interesul public al protejării clienților și a terților”.
Scheme obligatorii de pensii și de contribuții sociale
Directiva Stabilirii nu conține nici o prevedere specifică referitoare la impactul mobilității
avocaților asupra aranjamentelor obligatorii privind pensiile și asigurările sociale. Totuși, acest
aspect a generat uneori întrebări din cauza modalităților diferite în care sunt făcute aceste
aranjamente în diversele state membre. În unele state membre, există aranjamente privind
pensiile și asigurările sociale specificate prin lege și gestionate, de obicei de Barouri în vreme ce,
în alte state membre, avocații sunt tratați la fel ca orice alți membri ai populației. Trecerea de la
un sistem la altul poate genera dificultăți.
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei Stabilirii stipulează:
Pentru a se evita pe cât posibil plata dublă a contribuțiilor la pensii, a contribuțiilor
sociale și a contribuțiilor la schemele de asigurări de sănătate, de către avocații din UE
care își practică meseria sub titlul profesional din țara lor de origine, într-un alt stat
Traducere din limba engleză
34
membru, barourile din UE și Ordinele de Avocați sunt încurajate, pe cât posibil, să le
permită avocaților emigranți din cadrul UE să continue să-și achite contribuțiile în
cadrul schemelor din țările lor de origine, fără a mai fi necesar să contribuie și la
scheme din statul gazdă, cu condiția să poată furniza autorităților adecvate din statul
gazdă, dovezi ale plăților făcute.
CCBE a creat un ghid practic pentru avocați, care prezintă diferitele aranjamente din statele
membre.
În cele din urmă, CCBE a produs un Ghid pentru o aplicare omogenă a principiilor prezentate în
reglementarea 1408/71/CE, de către organizațiile de asigurări sociale.
Educația continuă
Directiva Stabilirii nu conține nici o prevedere referitoare la educația profesională continuă.
Totuși, compatibilitate dintre diversele sisteme, fie ele obligatorii sau impuse de lege, la care ar
putea fi expus un avocat imigrant, în țara a de origine și în statul gazdă, au generat unele
dificultăți, pe care CCBE a încercat să le rezolve.
Ghidul CCBE pentru implementarea Directivei afirmă următoarele:
Pentru a se evita aplicarea multiplă a schemelor de pregătire profesională continuă,
atunci când un avocat este stabilit, în baza Directivei, într-un stat membru altul decât
cel în care și-a obținut calificarea, avocatul respectiv va intra sub incidența regulilor de
pregătire profesională continuă ale Baroului din statul gazdă, cu excepția situațiilor în
care Baroul din țara sa de origine are reguli care îl obligă pe avocatul respectiv să își
continue schema de educație profesională din statul de origine, indiferent de locul în
care se stabilește. În plus, Barourile și Ordinele de Avocați din toate statele membre sunt
încurajate să dezvolte reguli flexibile privind educația profesională continuă, care să le
permită avocaților imigranți să le satisfacă, urmând cursuri de educație continuă, nu
doar în dreptul statului gazdă ci și în cel al statului de origine.
Mai recent, CCBE a aprobat o rezoluție pe tema educației juridice continue, care este dedicată în
mare măsură acestei chestiuni și care stipulează următoarele:
1. Pregătirea continuă juridică ajută la asigurarea calității
serviciilor furnizate de avocați.
2. Autoritățile Competente din statele membre trebuie să
stabilească mecanisme clare și directe de recunoaștere a pregătirilor, fără a fi nevoie să
se prezinte traduceri autorizate ale cuprinsului pregătirii obținute și fără a trebui să se
Traducere din limba engleză
35
ia alte măsuri care ar face recunoșterea cursurilor de pregătire împovărătoare în mod
inutil.
3. Realizarea unor cursuri comune de pregătire pentru avocații
din diverse țări, în particular, cursuri de pregătire în legislația Uniunii Europene și în
drept european comparativ, reprezintă un pas foarte pozitiv spre stabilirea unei culturi
juridice comune în Europa și spre sporirea încrederii în sistemele respective. Din acest
motiv, furnizorii de astfel de cursuri de pregătire nu ar trebui să fie obligați să solicite
recunoașterea cursurilor lor în fiecare stat membru. De asemenea, avocații care
urmează astfel de cursuri nu ar trebui să fie obligați să treacă printr-un proces de
recunoaștere într-un stat, decât dacă sistemul național respectiv stipulează procese
similare de recunoaștere și pentru cursurile de pregătire furnizate la nivel național.
4. Autoritățile Competente ale fiecărui stat membru în care se
stabilește un sistem obligatoriu de educație continuă juridică, trebuie să reglementeze în
mod expres situația avocaților care activează în baza Directivei Stabilirii și care se
confruntă cu cerințe duale legate de pregătirea continuă obligatorie. Prin urmare,
a. Ele trebuie să dezvolte reguli flexibile referitoare la educația
juridică continuă, care să le permită avocaților imigranți să satisfacă aceste reguli,
urmând cursuri de pregătire juridică nu doar în legislația statului gazdă ci și în cea
a statului de origine și în legislația UE, indiferent de locul în care se desfășoară
această pregătire.
b. Încrederea în autoritățile competente ale altor state membre
care solicită o pregătire continuă juridică, ar trebui să prevaleze.
c. Se pot stabili cerințe naționale suplimentare legate de
pregătirea continuă numai dacă avocaților naționali li se cere să dețină cunoștințe
speciale în anumite domenii particulare, sau pentru a se atinge un număr minim de
ore de pregătire.
d. Pregătirea continuă juridică nu trebuie să fie niciodată o
barieră în calea libertății de stabilire.
5. Autoritățile Competente ale statelor membre în care se
stabilește un sistem obligatoriu de educație continuă juridică trebuie să implementeze un
sistem facil de recunoaștere a:
a. Cursurilor oferite de furnizorii de cursuri care au fost
acreditați sau recunoscuți de autoritățile competente ale unui alt stat membru în care
există un sistem de educație continuă juridică (sistem de pre-acreditare a cursurilor).
b. Cursurilor deja urmate de avocați, care sunt acreditate sau
recunoscute de autoritățile competente ale unui alt stat membru, în care există un
sistem de educație continuă juridică (sistem de recunoaștere ulterioară a cursurilor,
inițiat de avocatul participant).
Traducere din limba engleză
36
6. Pentru a facilita și simplifica recunoașterea educației juridice
continue, este recomandat să se ceară ca astfel de cursuri să urmeze un sistem comun de
recunoaștere care să fie potrivit pentru profesia juridică.
PARTEA A 4-A
UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU CARE FURNIZEAZĂ SERVICII
ÎNTR-UN STAT GAZDĂ
Traducere din limba engleză
37
#4
Introducere
Avocații din Europa acționează ca și consilieri pentru companiile care încearcă să intre pe piețe
noi, pentru cuplurile care călătoresc în interes de afaceri, împreună cu copiii lor, pentru familiile
care au moșteniri în mai multe țări europene, pentru consumatorii care doresc să comande un
produs dintr-o țară învecinată, pentru muncitorii care nu se opresc la granița țării lor atunci când
caută o slujbă, pentru cetățenii care sunt urmăriți penal într-o țară în care nu își au rezidența.
Avocații care călătoresc își aduc cu ei statutul și etica atunci când își practică meseria într-o altă
țară europeană. Ei intră în contact cu colegii, cu principiile etice și cu legislația profesională din
țara gazdă. Ei comunică cu instanțele, fie ele civile, penale sau administrative. Ei comunică, de
asemenea, și cu Guvernul sau cu Poliția.
Ei intră într-o lume în care nu stăpânesc întotdeauna prea bine toate aspectele. Activitatea lor se
bazează pe libertatea de furnizare a serviciilor (Articolul 56 al TFEU) și este protejată de
valorile fundamentale ale profesiei juridice, care “garantează desfășurarea adecvată, de către
avocat, a misiunii sale, care este recunoscută ca și esențială pentru funcționarea corespunzătoare
a oricărei societăți umane” (<<garantissent la bonne execution par l’avocat de sa mission
reconnue comme insidpensable au bon fonctionnement de toute societe humaine >>). Codul de
Conduită pentru Avocații Europeni și Articolul 4 al Directivei Serviciilor definesc cerințele
astfel:
Activitățile legate de reprezentarea unui client în cadrul procedurilor juridice și în fața
autorităților publice se vor desfășura, în fiecare stat membru, în condițiile stipulate
pentru avocații stabiliți în acel stat, cu excepția oricărei condiții care ar solicita
Traducere din limba engleză
38
deținerea rezidenței sau înregistrarea la o organizație profesională în interiorul acelui
stat.
Un avocat care desfășoară astfel de activități va respecta regulile de conduită
profesională ale statului gazdă, fără ca asta să aducă vreo atingere obligațiilor sale
existente în statul membru din care provine.
Atunci când un avocat își desfășoară activitatea în baza libertății de furnizare a serviciilor,
uneori, Barourile locale pot întâmpina anumite probleme.
Barourile trebuie să mențină un echilibru între diversele cerințe europene și naționale, izvorâte
din legislație și din jurisprudență:
(1) Directiva Serviciilor oferite de Avocați 77/249/CE, cunoscută
și sub numele de Directiva privind Libertatea de Furnizare a Serviciilor.
(2) Legislația locală privind profesia juridică.
(3) Directiva 2006/123/CE din data de 12 decembrie 2006 privind
serviciile de pe piața internă.
(4) Judecata Gebhardt (C-55/94) în special principiul său de
proporționalitate.
(5) Codul de Conduită CCBE pentru Avocații Europeni, acolo
unde acesta este aplicabil.
Principala îndatorire a Baroului din statul gazdă este aceea de a facilita în mod evident libertatea
de furnizare a serviciilor, pentru orice avocat, în limitele cadrului legal prevăzut.
Cine poate beneficia de Directiva Serviciilor?
Se referă la prestarea de servicii?
Distincția dintre prestarea de servicii și stabilirea unui avocat într-un alt stat membru nu este
întotdeauna foarte clară. Natura intervenției avocatului european trebuie să fie verificată într-o
manieră factuală. Cu siguranță nu este exclus, cu precădere în zonele de frontieră, ca o activitate
care începe cu furnizarea unor servicii temporare, să se dezvolte și să devină o activitate
principală, care necesită stabilirea la fața locului. Semnele externe ale unei astfel de stabiliri pot
fi reprezentate de înființarea unui birou, de angajarea de personal și de prezența frecventă a
avocatului practician la Baroul din statul gazdă. Dar aceste lucruri nu sunt neapărat suficiente
pentru ca activitatea avocatului respectiv să fie considerată stabilire în sensul Directivei
Stabilirii.
Puteți găsi explicații referitoare la jurisprudență și, în special, la decizia Gebhard pe marginea
acestei chestiuni, în Capitolul 3 “Ce înseamnă stabilire?”.
Este el sau ea avocat?
Traducere din limba engleză
39
Verificările necesare sunt explicate în prima parte a acestui ghid. Totuși, există unele aspecte
specifice care se aplică în cazul libertății de furnizare a serviciilor.
Cum tratăm un avocat salariat (Articolul 6, Directiva Serviciilor)?
Acest caz este prevăzut de Directiva Serviciilor pentru a facilita exercitarea efectivă de către
avocați, a libertății lor de furnizare a serviciilor.
Într-adevăr, Articolul 6 stipulează că avocații angajați de către o companie nu își pot reprezenta
angajatorii în instanțele din statul gazdă, dacă acest lucru nu este permis în statul gazdă.
Prin urmare, trebuie să se verifice legislația statului gazdă pentru a se stabili dacă un avocat
salariat, angajat de o companie, poate sau nu să își reprezinte angajatorul în fața instanțelor
naționale. Dacă acest tip de reprezentare este permis, orice avocat angajat dintr-o altă țară, va
putea face același lucru. Altfel, acest lucru este interzis. (Pentru un funcționar public: CJEU din
data de 2 decembrie 2010 Jakubowska – C-225/09).
Problemele practice întâmpinate de un Barou în cadrul libertății de furnizare a serviciilor,
exercitate de un coleg dintr-un alt stat membru, pot apărea sub patru aspecte:
 Instanțele
 Avocații locali
 Clienții
 Activitățile baroului
Directiva Serviciilor prevede o serie de reguli referitoare la avocații care furnizează servicii,
făcând o distincție între reprezentarea și apărarea unui client în instanțe sau în fața autorităților
administrative și alte tipuri de activități.
În primul caz, adică în cazul activităților legate de instanțe, avocații trebuie să respecte regulile
statului gazdă, fiind în continuare obligați să respecte și regulile profesionale din statul lor de
origine (Articolele 4.1. și 4.2.).
În plus, când vine vorba de activități ce au legătură cu instanțele, Directiva le oferă statelor
membre posibilitatea de a-i solicita avocatului străin să lucreze împreună cu un avocat local
(Articolul 5).
În cazul activităților non-judiciare, Articolul 4.4. îi obligă pe avocați să se supună, mai întâi,
regulilor din statul lor de origine și abia apoi să respecte regulile din statul gazdă, conform
circumstanțelor prezentate în Articolul 4.4..
Cum se pot aplica aceste principii în practică?
Întrebări frecvente – Instanțe
Traducere din limba engleză
40
Regula fundamentală este prezentată în Articolul 4.1. al Directivei Serviciilor. Un avocat străin
trebuie să fie tratat la fel ca unul local.
Un avocat european ar trebui să fie tratat de instanțe sau de autoritățile publice la fel ca un
avocat local?
Dacă este necesar, Baroul trebuie să intervină pe lângă instanțe sau pe lângă alte autorități
publice pentru a se asigura că avocații înregistrați la un Barou european pot beneficia, atunci
când furnizează servicii transfrontalieree, de aceleași condiții de care beneficiază și avocații
locali, fără nici o obligație suplimentară (CJEU, 1 iulie 1993 Hubbard/Hamburger C-20/92).
Un avocat european beneficiază de aceleași condiții în timpul accesului în instanțe și în
închisori?
Acești avocați ar trebui tratați în aceeași manieră în care sunt tratați și membrii Baroului din
statul gazdă, când intră în clădirile instanțelor. În special, trebuie să se asigure faptul că astfel de
avocați nu sunt supuși unor percheziții suplimentare din motive de siguranță sau din simplul
motiv că nu sunt înregistrați la Baroul local. Evident, același lucru se aplică și în cazul accesului
în închisori.
Este o chestiune de protejare a confidențialității avocatului și a secretului profesional. Este un
principiu general, care nu poate fi tratat în mod diferit de instanțe și de guvernele locale, în
funcție de țara în care sunt înregistrați avocații.
Un avocat european ar trebui să aibă același tip de acces la dosarele cazurilor ca și avocații
locali?
Conform anumitor legislații naționale, accesul la dosare poate fi limitat, în special în cazurile
penale, doar pentru avocații înregistrați în Baroul național. În astfel de cazuri, instanțele refuză să
ofere acces la dosarele penale, pentru avocații străini, înregistrați în Barouri străine, chiar dacă
aceste Barouri sunt din UE. Dacă o astfel de problemă apare în vreun stat, ea apare din cauza
legislației locale care este posibil să încalce Articolul 4.1. al Directivei Serviciilor. Dacă nu se
inițiază nicio procedură în legătură cu această chestiune, problema poate fi rezolvată doar pe
cale amiabilă, de către Baroul din statul gazdă. Dacă acest lucru nu este posibil, clientul
avocatului european va trebui să angajeze un avocat local care să acceseze dosarele cazului.
Poate un avocat european să solicite expedierea dosarelor prin poștă?
În anumite țări, instanțele le trimit avocaților dosarele prin poștă. Aceste instanțe refuză, însă
adesea să trimită dosarele în străinătate. Din păcate, acest obstacol în calea libertății de furnizare
a serviciilor nu poate fi eliminat de Barouri.
Poate un avocat european să participe la comunicațiile electronice?
Traducere din limba engleză
41
Această întrebare se conturează în contextul comunicațiilor electronice, din moment ce, în unele
țări europene, comunicarea cu instanțele se face pe cale electronică. Cel mai adesea, un avocat
trebuie să aibă un mijloc de acces electronic securizat sau să beneficieze de acces la o rețea de
intranet pentru astfel de comunicații. În cazul în care comunicațiile electronice în cauză sunt
gestionate de instanțe, Barourile nu pot interveni pentru a-i ajuta pe avocații europeni să
primească acces la procedurile în care sunt implicați. Și de această dată, va trebuie să existe un
avocat la fața locului.
I se poate impune unui avocat european să lucreze împreună cu un avocat local?
Articolul 5 al Directivei Serviciilor stipulează că legislația locală poate cere prezența unui avocat
local care să lucreze în colaborare cu avocatul european. În funcție de implementarea acestei
reguli în legislația națională, puteți rezolva situația menționată acționând ca și intermediar pentru
a găsi un avocat cu care să lucrați (CJEU 10 iulie 1991 Comisia/Franța C 294/89).
Dacă legislația locală prevede ca taxele juridice ale unui caz să fie achitate de partea pierzătoare,
este obligatoriu să încasați și onorariile avocatului cu care lucrați (CJEU 11 decembrie 2003,
AMOK C-289/02).
Li se pot impune avocaților europeni regulile de procedură internă, atunci când își reprezintă
clienții în fața instanțelor?
Am explicat în câteva rânduri legăturile dintre regulile profesionale ale statului gazdă și cele ale
statului de origine al avocatului. Aceste reguli pot intra în conflict sau pot chiar să fie
contradictorii.
În astfel de cazuri, răspunsul la întrebare este da, conform opiniei CCBE, precizate în evaluarea
sa referitoare la Directivele privind avocații:
Articolul 4.1. și 2 – reprezentarea clienților în proceduri judiciare
În ceea ce privește reprezentarea clienților în proceduri judiciare, conform Articolului
4.1, avocatul desfășoară această activitate „în condițiile stipulate” pentru avocații
stabiliți în țara gazdă. În anumite jurisdicții „condițiile stipulate pentru avocații
stabiliți” în țara gazdă pentru desfășurarea acestor activități de reprezentare cuprind
reguli profesionale specifice referitoare la proceduri. Reguli considerate a fi reguli de
procedură civilă sau penală într-un stat membru, pot fi considerate reguli de conduită
profesională într-un alt stat membru. Avocații care oferă servicii profesionale temporare,
trebuie să respecte aceste reguli, indiferent dacă sunt calificate drept reguli procedurale
sau reguli de conduită profesională. Articolul 4.2. stipulează că “un avocat care
desfășoară aceste activități va respecta regulile de conduită profesională din statul
membru gazdă, fără ca asta să aducă atingere obligațiilor sale din statul membru de
proveniență”. CCBE consideră că singura interpretare posibilă a Articolului 4.2. (în
Traducere din limba engleză
42
sensul unui unei reguli privind conflictele), în linie cu formularea Directivei, este
similară interpretării deja adoptate prin Articolul 6 al Directivei 98/5, adică “în cazul
unui conflict între regulile profesionale din statul de origine și cele din statul gazdă,
regulile din statul gazdă vor prevala.”
Cum se poate gestiona un conflict de interese?
CCBE declară următoarele în evaluarea sa referitoare la Directivele privind avocații:
În situația în care există o echipă de avocați proveniți din jurisdicții diferite, care se
ocupă de cazul unui client, regulile naționale privind conflictul de interese pot fi diferite
de la o țară la alta. În aceste cazuri, firmele de avocatură aplică, în practică, regulile
cele mai stricte, pe care trebuie să le respecte unul dintre avocații implicați și, din acest
motiv, ele pot, uneori să refuze cazul clientului respectiv.
În cazul unui incident, va interveni Baroul în fața instanței?
Dacă legislația națională sau regulile practicii stipulează necesitatea intervenției Baroului în
timpul unui incident între un judecător și un avocat, avocatul european ar trebui să fie apărat în
același fel în care Baroul ar apăra și un avocat local, membru al Baroului respectiv.
Cum ar trebui să reacționeze un Barou în cazul unor percheziții, interceptări telefonice sau în
cazul altor încălcări ale secretului profesional?
De la decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Xavier da Silvera vs Franța
(Secțiunea a 5-a, 21 ianuarie 2010, Nr. 43757/05) încoace, putem spune că un avocat dintr-o altă
țară europeană se bucură de aceleași garanții ca și un avocat național. Prin urmare, dacă legislația
locală conține reguli speciale referitoare la perchezițiile desfășurate la firmele de avocatură și
referitoare la interceptările telefonice, reguli menite să protejeze confidențialitatea, avocatul
european ar trebui să beneficieze de aceste reguli în aceeași manieră ca și un avocat local. Baroul
ar trebui să intervină în numele avocatului european, pe lângă instanțe sau pe lângă orice alte
autorități competente, în același fel în care ar face-o pentru unul dintre membrii săi.
De ce apărare ar trebui să beneficieze avocații europeni atunci când sunt arestați?
Dacă un avocat european este arestat în timpul procesului de apărare a unui client, acesta
trebuie apărat la fel ca un membru al Baroului.
Întrebări frecvente – avocați locali
Traducere din limba engleză
43
Ar trebui un avocat să plătească onorariile unui avocat european?
Ar putea apărea dispute între un membru al Baroului național și un avocat străin, pe marginea
onorariilor.
Codul de Conduită CCBE pentru Avocații Europeni tratează majoritatea problemelor de acest
fel.
Articolul 5.4. stipulează în mod clar că nu se pot percepe niciodată comisioane de recomandare.
Potrivit articolului 5.7 orice avocat care i-a încredințat o misiune unui avocat dintr-un alt stat
membru, este responsabil de plata onorariilor aferente. În lipsa unor prevederi specifice între
avocați și clienții lor, această responsabilitate este nelimitată.
În unele state membre, chestiunea guvernată de Articolul 5.7 este considerată a fi o chestiune ce
intră sub incidența legilor contractuale și nu sub cea a regulilor profesionale, astfel că, nici
CCBE și nici organismele profesionale delegate la nivel național nu sunt considerate competente
pentru a reglementa astfel de aspecte. În orice caz, este preferabil să clarificați ex ante, dacă
avocatul local îi dă instrucțiuni avocatului european în numele său propriu sau în numele
clientului său.
Corespondența dintre avocații ce provin din două Barouri diferite intră sub incidența
obligației de păstrare a secretului profesional?
Domeniul secretului profesional poate varia, în special în ceea ce privește corespondența dintre
avocați. În anumite țări europene, această corespondență este protejată de secretul profesional –
în relația cu propriul client. Codul de Conduită pentru Avocații Europeni soluționează problema
după cum urmează:
Articolul 5.3 – Dacă avocatul intenționează să transmită comunicări către un avocat
dintr-un alt stat membru, comunicări care expeditorul dorește să rămână confidențiale
sau fără prejudicii, expeditorul trebuie să își exprime această intenție în mod clar,
înainte de a transmite primul document.
Articolul 5.3.2. Dacă potențialul destinatar al comunicărilor nu poate să le asigure
statutul de comunicări confidențiale sau fără prejudicii, el trebuie să îl informeze pe
expeditor în consecință, fără nici o întârziere.
Întrebări frecvente – Clienții
Clienții se pot adresa Baroului din statul gazdă, în legătură cu trei chestiuni:
 Mai întâi, ei pot contacta Baroul pentru a pune întrebări legate
de onorarii. Este adevărat că, în multe state membre, Barourile acordă consultanță în
timpul litigiilor dintre avocați și clienții lor. Există, de asemenea, câteva tipuri de
Traducere din limba engleză
44
mediere. În cele din urmă, Barourile ar putea avea competența de a lua hotărâri
referitoare la onorarii, cum este cazul în Franța.
 Clienții pot să critice calitatea muncii realizate de avocat și pot
solicita Baroului să intervină pe lângă un furnizor de asigurări pentru despăgubiri
profesionale. Baroul nu va avea competența de a juca rolul de intermediar între client și
compania de asigurări în toate jurisdicțiile.
 Clientul ar putea depune o plângere referitoare la un
comportament profesional inadecvat.
Cum trebuie să se răspundă atunci când un client îi solicită Baroului din statul gazdă să
stabilească onorariile unui avocat european care nu este membru al acelui Barou?
Competențele Barourilor de a interveni în chestiuni legate de onorarii diferă de la o țară la alta.
În unele jurisdicții, un Barou poate acționa ca mediator sau ca expert, dacă este citat de o instanță
în cadrul procedurilor civile dintre avocați și clienții lor. În alte jurisdicții, Barourile au
competența de a lua decizii, la fel ca un judecător de la o instanță inferioară. Prin urmare,
răspunsul corect la această întrebare, diferă de la o jurisdicție la alta.
În ceea ce privește onorariile, pot apărea două situații care trebuie deosebite una de alta:
Dacă vorbim de o intervenție desfășurată în cadrul asistenței juridice gratuite, pentru a obține o
astfel de intervenție, este suficient ca avocatul european să se raporteze la Directiva Consiliului
2203/8/CE din data de 27 ianuarie 2003 și la implementarea sa în legislația națională.
Dacă onorariile nu sunt fixe iar Baroul are competența de a emite o decizie sau i se solicită
opinia pe această temă, se pot folosi câteva argumente convenționale în acest context:
Dacă părțile au încheiat un acord referitor la onorarii, care stabilește în ce măsură este competent
Baroul în această chestiune, trebuie să verifice dacă prevederea respectivă este valabilă. E
adevărat că, în unele jurisdicții europene, competențele Barourilor de a emite decizii pe marginea
chestiunilor legate de onorarii, sunt considerate politici publice de la care părțile nu pot să facă
derogări.
În lipsa unui acord valid, avocatul trebuie să se raporteze la legislația sa națională pentru a stabili
nivelul de competență al Baroului. Dacă această competență este condiționată de înregistrarea
avocatului respectiv în Baroul din statul gazdă – ceea ce este forate probabil – atunci Baroul în
cauză nu va deține nici o competență. În acest caz, se sugerează ca persoana interesată să fie
informată și să i se furnizeze datele de contact ale Baroului din care face parte avocatul
european.
Dacă Baroul din statul gazdă are competența de a emite decizii referitoare la onorarii, în cadrul
legal al furnizării serviciilor temporare, trebuie să se stabilească legea aplicabilă. În absența unei
alegeri din partea părților, poate fi luat în considerare Articolul 4 1b al Reglementării CE
593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale. În plus, este important să țineți seama
de aplicarea legii consumatorilor din cadrul judecății CJEU din data de 15 ianuarie 2015 S/BA
Traducere din limba engleză
45
(C-537/13) unde se aplică Directiva Termenilor Contractuali Injusți4, unui contract de furnizare
de servicii juridice.
Ce se întâmplă dacă un client reclamă încălcarea regulilor profesionale de către un avocat
dintr-un alt stat membru?
Reacția Baroului din statul membru gazdă va depinde de modul în care statul respectiv a
implementat Articolul 7.2. al Directivei Serviciilor. În cazul în care, un stat membru a desemnat
Baroul din statul gazdă, drept autoritate competentă să exercite jurisdicția acelui stat asupra
avocaților din alte state membre, Baroul acelui stat membru va decide, în conformitate cu
propriile sale reguli și proceduri profesionale, asupra posibilelor proceduri disciplinare ce pot fi
inițiate împotriva avocatului. Trebuie să se decidă dacă se aplică regulile profesionale din statul
de origine al avocatului sau cele din statul gazdă, în conformitate cu Articolul 4 al Directivei
Serviciilor. În cazul în care statul gazdă desemnează o autoritate competentă, alta decât Baroul,
plângerea trebuie transmisă către acea autoritate competentă.
În cazul în care statul membru gazdă decide să nu își exercite jurisdicția asupra avocaților care
furnizează servicii temporare, Baroul din statul gazdă poate transmise plângerea respectivă,
Baroului din țara de origine a avocatului sau poate lua în considerare chiar el aplicarea de măsuri
sau proceduri disciplinare.
___________________
4- Vedeți Directiva Consiliului 93/13/CEE din data de 15 aprilie 1993, privind termenii injusți din contractele
consumatorilor (OJ 1993 L 95, 0.29)
Poate un avocat european solicita să beneficieze de toate serviciile oferite de un Barou
avocaților săi locali?
Pot apărea probleme referitoare la posibilitatea ca un avocat european să beneficieze de serviciile
organizate, furnizate și finanțate de Baroul din statul gazdă.
Astfel de servicii pot fi temporare, cum ar fi, spre exemplu, serviciile din cadrul unei proceduri
penale mai largi: asigurarea unor camere, furnizarea de resurse și comunicarea cu instanțele.
Aceste servicii pot, de asemenea, să includă, privilegii precum folosirea bibliotecii, a parcărilor
sau a sălilor pentru întruniri. Ele pot avea legături cu pregătirea și cu serviciile furnizate în
timpul procedurilor, precum reprezentarea la o audiere preliminară sau realizarea formalităților.
Evident, în spiritul curtoaziei și al colegialității, avocații europeni trebuie să aibă acces la toate
facilitățile puse la dispoziția avocaților locali, în instanțe și în afara lor.
Totuși, participarea la acest tip de activități, poate genera probleme, atunci când serviciile sunt
finanțate din contribuțiile plătite de avocații locali. În acest caz, sugerăm o regulă simplă. Dacă
un serviciu este disponibil nu doar pentru avocații din Baroul local ci și pentru cei care fac parte
din alte Barouri din țară, el trebuie să fie extins și pentru avocații care provin din alte state
Traducere din limba engleză
46
membre UE, sau se poate elabora un aranjament prin care avocații să poată contribui individual
la finanțarea serviciului respectiv.
PARTEA A 5-A
UN AVOCAT DINTR-UN ALT STAT MEMBRU CARE OBȚINE UN TITLU
PROFESIONAL DIN STATUL MEMBRU GAZDĂ
Traducere din limba engleză
47
# 5
Pe lângă calificările obținute într-un stat membru, avocații europeni pot dori să obțină și titlul
profesional dintr-un alt stat membru. Se pare că există un număr remarcabil de tineri
profesioniști care doresc să își sporească dezvoltarea carierei în acest fel. Avocații stabiliți întrun
alt stat membru, sub titlul profesional din țara lor de origine, pot dori să obțină și titlul
profesional din statul gazdă pentru a se integra mai bine în breasla profesională din statul gazdă.
Acesta este o alegere personală. Stabilirea într-un alt stat membru, sub titlul profesional din țara
de origine nu este în nici un caz o măsură tranzitorie, menită să ducă în mod necesar la integrarea
în breasla profesională a statului gazdă. Avocații stabiliți în alte state membre, sub titlurile
profesionale din țările lor de origine, se bucură de toate drepturile dezirabile de practică și, în
consecință, în general, ei nu simt nevoia de a-și practica meseria sub titlul profesional al statului
gazdă.
Legislația UE le oferă avocaților care doresc să obțină un titlu profesional suplimentar,
posibilitatea de a alege între două trasee diferite – ambele trasee iau în calcul faptul că un avocat
pe deplin calificat într-un stat membru nu trebuie să și re-înceapă pregătirea profesională într-un
alt stat membru, de la zero:
Traducere din limba engleză
48
Recunoașterea calificărilor – Obținerea titlului profesional al statului membru gazdă în
baza Directivei Calificărilor Profesionale5 (Articolele 13 și 14), prin promovarea unui test
de aptitudini sau în urma unei perioade de adaptare.
Experiență de trei ani – Obținerea titlului profesional al statului membru gazdă în baza
Directivei Stabilirii (Articolul 10), prin profesarea dreptului din statul gazdă, sub titlul
profesional din țara de origine.
Comparativ cu numărul de integrări realizate prin promovarea unui test de aptitudini, în baza
Directivei Calificărilor Profesionale, se pare că doar un număr limitat de avocați sunt integrați în
breasla profesională a statului gazdă, prin intermediul Articolului 10 al Directivei Stabilirii, după
trei ani de profesare efectivă și regulată a meseriei sub titlul profesional din țara de origine a
avocatului. Avocații își aleg metoda de obținere a unui titlu profesional suplimentar, în funcție de
diversele scopuri pe care le au.
Avocații pot decide să se stabilească într-un alt stat membru, fără a căuta deloc să se integreze,
din moment ce stabilirea într-un alt stat membru, sub titlul profesional din țara de origine este o
opțiune explicită oferită de Directiva Stabilirii (punctul 3) care asigură toate drepturile de
practică. De asemenea, ei pot alege să dea un test de aptitudini pentru a fi integrați în breasla
profesională a statului gazdă imediat, fără a mai trebui să aștepte trecerea unei perioade
intermediare de stabilire așa cum se cere în baza Articolului 10 al Directivi Stabilirii. În plus, ei
pot alege să dea testul de aptitudini fără a vrea să se stabilească în statul gazdă.
____________________
5-Vedeți Directiva 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale, amendată de Directiva 2013/55/UE
a Consiliului și a Parlamentului European din data de 20 noiembrie 2013.
Așa se întâmplă, spre exemplu cu un mare număr de avocați tineri, cu precădere cei care doresc
să obțină calificarea de Solicitor în Anglia și Țara Galilor, prin intermediul Directivei
Calificărilor Profesionale, pentru a-și spori șansele de a găsi de lucru la o firmă de avocatură
aflată într-o țară alta decât Regatul Unit.
Trebuie remarcat faptul că unele dintre firmele mari de avocatură insistă ca avocații lor să obțină
titlul profesional din jurisdicția în care profesează, dacă aceasta este alta decât statul lor de
origine. Unele firme insistă chiar ca avocații lor să facă acest lucru prin intermediul testului de
aptitudini mai degrabă decât prin parcurgerea traseului alternativ oferit de Articolul 10.
Recunoașterea calificărilor – Directiva Calificărilor Profesionale, Articolele 13 și 14
Această secțiune analizează posibilitatea de obținere a titlului profesional dintr-un al doilea stat
membru, fără a fi nevoie ca avocatul să se mute în acel stat membru, temporar sau permanent.
Directiva Calificărilor Profesionale guvernează acest traseu de obținere a titlului și abrogă
Directiva inițială 89/48.
Traducere din limba engleză
49
Cerințe
Principiul care stă la baza Directivei Calificărilor Profesionale prevede că avocatul care depune o
cerere pentru obținerea unui titlu profesional nou, ar trebui să dețină deja recunoașterea
calificărilor sale profesionale. Prin urmare, nu ar fi nevoie ca avocatul aplicant să re-înceapă să
studieze dreptul de la zero ci doar să umple golurile generate de diferențele existente între
cunoștințele juridice deja acumulate, prin obținerea titlului profesional din țara sa de origine și
cunoștințele necesare pentru obținerea noului titlu dorit.
Aceste goluri pot fi umplute în două feluri recunoscute de Directiva Calificărilor Profesionale:
prin promovarea unui test de aptitudini sau prin încheierea unei perioade de adaptare. În mod
normal, statul gazdă trebuie să îl lase pe aplicant să aleagă una dintre cele două metode, dar, în
cazul avocaților (definiți ca “profesii a căror exercitare necesită cunoștințe exacte de drept
național și care includ, ca și aspect constant și esențial al activităților profesionale, furnizarea
de consultanță și/sau de asistență în domeniul legislației naționale”), poate să aleagă statul
gazdă. În cest sens, toate statele membre, cu excepția Danemarcei au decis să le solicite
avocaților aplicanți să dea testul de aptitudini.
(1) Testul de aptitudini
Acesta este definit în Directiva Calificărilor Profesionale după cum urmează:
“un test al cunoștințelor, aptitudinilor și competențelor profesionale ale aplicantului,
realizat sau recunoscut de autoritățile competente ale statului membru gazdă, cu scopul
de a evalua abilitatea aplicantului de a desfășura o profesie reglementată în acel stat
membru.
Pentru a permite desfășurarea acestui test, autoritățile competente vor realiza o listă de
subiecte care, potrivit unei comparații între cerințele de educație și de pregătire valabile
în statul gazdă și educația și pregătirea obținute de aplicant în țara sa de origine, nu sunt
acoperite de diploma sau de un alt act doveditor al pregătirii formale a aplicantului.
Testul de aptitudini trebuie să țină seama de faptul că aplicantul este deja un
profesionist calificat în statul său membru de origine sau în cel din care provine. Testul
va conține subiecte selectate de pe lista menționată mai sus, a căror cunoaștere este
esențială pentru practicarea meseriei de avocat în statul gazdă. Testul poate, de
asemene, să includă cunoștințe referitoare la regulile profesionale aplicabile activităților
juridice în statul membru gazdă.”
Din această definiție, reies următoarele criterii esențiale pentru test:
 El trebuie să acopere doar subiecte care nu au fost deja
acoperite de calificarea deja existentă a aplicantului.
 Trebuie să acopere doar acele subiecte care sunt esențiale
pentru practicarea meseriei de avocat în statul gazdă.
Traducere din limba engleză
50
Calificările din țări terțe
Cetățenii UE pot obține calificări în țări terțe care sunt apoi recunoscute de un stat UE, cum ar fi,
spre exemplu, un cetățean portughez a cărui calificare ca și avocat în Brazilia, este recunoscută
de autoritățile portugheze. În acest caz, calificarea juridică portugheză ar trebui să fie
recunoscută de alte state membre, numai dacă avocatul respectiv deține trei ani de experiență de
muncă în Portugalia: Articolul 3(3) al Directivei Calificărilor Profesionale.
Întrebări frecvente
Poate exista un element de limbă în testul de aptitudini?
Articolul 53 al Directivei Calificărilor Profesionale afirmă că “Profesioniștii care beneficiază de
recunoașterea calificărilor lor profesionale trebuie să dețină cunoștințele de limbă necesare
pentru a-și practica meseria în statul membru gazdă”.
Cu toate acestea, se consideră că limba nu este unul dintre subiectele ce pot fi testate în mod
direct și, cum nu se încadrează printre criteriile esențiale enumerate, ea nu este considerată
esențială pentru practicarea meseriei de avocat în statul gazdă. Spre exemplu, un avocat ar putea
să le furnizeze servicii doar persanelor care vorbesc limba sa nativă. Totuși, din motive evidente,
cunoștințele de limbă sunt testate în mod indirect, atât prin faptul că testul de aptitudini se
desfășoară într-una dintre limbile statului gazdă și prin posibilitatea suplimentară a statului gazdă
de a decide ca testul să de dea parțial, sau în totalitatea sa, oral ori în scris, la latitudinea statului
gazdă. Este clar că, dacă avocatul aplicant nu vorbește sau nu scrie suficient de bine în limba
respectivă, pentru a răspunde la întrebări la standardele cerute, acest fapt poate fi luat în calcul la
evaluarea rezultatului final.
Perioada de adaptare
Aceasta este definită de Directiva Calificărilor Profesionale după cum urmează:
“desfășurarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, pe responsabilitatea
unui membru calificat al acelei profesii, o astfel de perioadă de practică supravegheată
putând fi însoțită de o pregătire suplimentară. Această perioadă de practică
supravegheată va fi supusă unei evaluări. Regulile detaliate care guvernează perioada de
adaptare și evaluarea sa , precum și statutul unui imigrant aflat sub supraveghere vor fi
stabilite de autoritatea competentă din statul membru gazdă”.
Perioada de adaptare este stabilită de statele membre implicate și poate dura până la trei ani.
(1) Procedura
Traducere din limba engleză
51
În oricare dintre cazuri – test de aptitudini sau perioadă de adaptare – avocatul aplicant va trebui
să se adreseze autorității competente din statul gazdă, care este, de obicei Baroul, pentru a afla
procedura națională de respectare a Directivei Calificărilor Profesionale.
Trei ani de experiență practică efectivă și regulată – Directiva Stabilirii, Articolul 10
Directiva Stabilirii le permite avocaților stabiliți din alte state membre să obțină titlul profesional
al statului gazdă, cu anumite condiții. Directiva Stabilirii recunoaște două tipuri de aplicanți:
(1) Aplicanții care și-au desfășurat în mod efectiv și regulat
activitatea în statul membru gazdă, timp de trei ani, în domeniul dreptului din acel stat,
inclusiv legislația UE și
(2) Aplicanții care și-au desfășurat în mod efectiv și regulat
activitatea profesională în statul membru gazdă, timp de trei ani, dar și-au desfășurat
activitatea în domeniul dreptului din acel stat membru, pe o perioadă mai scurtă.
În ambele cazuri avocatul stabilit va primi titlul profesional din statul gazdă, fără nici o
examinare. În cazul (1) statul membru gazdă trebuie să îl accepte pe aplicant dacă toate cerințele
sunt îndeplinite, în vreme ce în cazul (2), decizia este la discreția statului gazdă.
În cazul (1) avocatul trebuie să îi furnizeze autorității competente, dovezi ale desfășurării
regulate a activității. Directiva stipulează că astfel de dovezi vor include informații și documente
relevante, referitoare, cu precădere, la numărul de cazuri de care s-a ocupat avocatul și la natura
acestora. Autoritatea competentă poate verifica natura efectivă și regulată a acestei activități și, la
nevoie, îi poate solicita avocatului, să ofere clarificări sau detalii suplimentare referitoare la
documentația și la informațiile furnizate, fie oral, fie în scris. Dacă aplicația nu este aprobată, din
cauza lipsei dovezilor necesare (care pare să fie singurul motiv pentru respingerea unei aplicații),
autoritatea competentă trebuie să furnizeze o decizie motivată, iar această decizie trebuie să
poată fi atacată cu apel în statul gazdă.
În cazul (2), autoritatea competentă din statul gazdă trebuie să ia în considerare, activitatea
profesională regulată și efectivă desfășurată de avocatul aplicant în perioada de trei ani, precum
și orice cunoștințe și orice experiență profesională legată/legate de legislația din statul gazdă și
orice participări ale avocatului la conferințe sau la seminarii pe tema dreptului din statul gazdă,
inclusiv pe tema regulilor care reglementează practica și conduita profesională. Din nou,
avocatul trebuie să îi furnizeze autorității competente, oricare și toate documentele și informațiile
relevante, cu precădere cele referitoare la cazurile de care s-a ocupat. Evaluarea activității
efective și regulate a avocatului în statul gazdă și a capacității sale de a-și continua activitatea
desfășurată acolo, se va realiza prin intermediul unui interviu susținut cu autoritatea competentă
a statului gazdă, menit să verifice natura efectivă și regulată a activității desfășurate. Din nou, se
vor preciza motivele unei eventuale decizii a autorității competente din statul gazdă, de a nu
acorda autorizația solicitată, în cazurile în care nu s-au furnizat dovezile necesare privind
Traducere din limba engleză
52
îndeplinirea condițiilor și, din nou, o astfel de decizie trebuie să poată fi atacată cu apel în baza
legislației naționale.
În pofida prevederilor care precizează aceste două trasee, autoritatea competentă din statul gazdă
are un drept rezervat de a respinge solicitarea oricărui avocat, de a beneficia de prevederile
menționate aici, dacă acest lucru ar fi “împotriva politicilor publice cu precădere din cauza unor
proceduri disciplinare, reclamații sau incidente de orice fel” (cu condiția emiterii unei decizii
motivate, care trebuie să poată fi atacată cu apel în baza legislației naționale) (Articolul 10.4.,
Directiva Stabilirii).
Autoritatea competentă are obligația de a menține confidențială orice informație primită în cadrul
unei aplicații depuse pentru unul dintre aceste două trasee.
Un avocat care obține titlul din statul gazdă în baza acestor prevederi, va avea dreptul să
folosească acest titlu, pe lângă cel din țara sa de origine.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă desfășurarea efectivă și regulată a unei activități?
Directiva Stabilirii o definește după cum urmează:
“Desfășurare efectivă și regulată înseamnă desfășurarea efectivă a activității fără nici o
întrerupere alta decât întreruperile rezultate din evenimentele de zi cu zi.”
Acest răspuns nu este nici el prea clar, și vor exista circumstanțe în care luarea unei decizii nu va
fi deloc ușoară. Unele circumstanțe pot fi ușoare – cum ar fi, spre exemplu, faptul că dacă o
femeie avocat rămâne însărcinată, perioada de maternitate nu va fi considerată a fi o întrerupere.
Dar, cu timpul, numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene va putea să ofere indicații mai
detaliate referitoare la cazurile mai dificile ce ar putea apărea.
În plus, trebuie remarcat faptul că ghidul CCBE pentru implementarea Directivei oferă o
explicație suplimentară pentru cel de-al doilea traseu, din cauza formulărilor ușor diferite din
cele două trasee, în ceea ce privește legislația europeană, după cum urmează:
Definiția “activității desfășurate în cele mai multe state membre, în domeniul dreptului
din acele state”, care apare în Articolul 10.1 și în Articolul 10.3 al Directivei, va fi
interpretată ca și cum ar fi inclusă în ambele locuri expresia “inclusiv legislația
comunitară” (deși această expresie nu apare în Articolul 10.3) astfel încât practicarea
dreptului comunitar să poată fi luată în considerare , atât în cazul Articolului 10.1 cât și
în cazul Articolului 10.3.
Cu alte cuvinte, din perspectiva CCBE, practicare a dreptului din statul gazdă include
practicarea dreptului Uniunii Europene, astfel încât să li se asigure avocaților europeni, un
tratament egal cu cel al avocaților din statul membru gazdă.
Traducere din limba engleză
53
PARTEA A 6-A
AVOCAȚI CARE NU SUNT PE DEPLIN CALIFICAȚI
Traducere din limba engleză
54
#6
Aplicarea precedentului Morgenbesser
Prevederile privind libera circulație aflate în legislația primară precum TUFE , și interpretate
conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene se aplică nu doar avocaților complet
calificați, ci și celor care sunt parțial calificați, în timp ce Directivele se aplică doar celor complet
calificați. Principiul aplicării legislației primare în astfel de circumstanțe a fost stabilit în cazul
Morgenbesser versus Consiglio dell’Ordine degli avvocati din Genova (C-313/01) (Hotărârea
‘Morgenbesser’). D-na Morgenbesser și-a încheiat studiile juridice în Franța și a dobândit o
anumită experiență profesională atât în Franța cât și în Italia. Ea nu a activat ca avocat în Franța
și a aplicat la Baroul din Genova pentru a fi pusă pe lista de avocați stagiari însă a fost refuzată.
Curtea de Justiție a reținut că Italia a greșit atunci când a împiedicat înregistrarea d-nei
Morgenbesser în registrul italian al avocaților stagiari, pe motiv că educația sa juridică s-a
desfășurat în Franța. Autoritatea de reglementare ar fi trebuit să examineze în ansamblu
experiența și calificările dobândite de către candidat. Dacă existau lacune în pregătirea juridică
Traducere din limba engleză
55
pe care d-na Morgenbesser a dobândit-o în Franța, prin comparație cu cerințele stipulate în Italia,
se putea cere ca aceste lacune să fie compensate.
CCBE a emis un ghid în legătură cu felul în care Barourile, în calitate de autorități competente,
pot gestiona cazurile avocaților stagiari aplicanți în conformitate cu hotărârea Morgenbesser.
Îndatoririle Autorității Competente referitor la evaluarea comparativă a calificărilor
a) Sarcina autorității competente este aceea de a evalua competențele aplicanților în mod
holistic, ceea ce înseamnă că trebuie să evalueze toate competențele, cunoștințele și
abilitățile aplicanților, de a îndeplini rolul profesional de „avocat” în țara gazdă.
b) Cunoștințele, studiile și calificările aplicaților trebuie considerate ca un întreg, și nu
trebuie să existe nici o cerință prealabilă de echivalare a stagiului academic de
instruire.6
c) Autoritatea competentă trebuie să evalueze nu doar stagiile de instruire academică și
alte stagii de instruire, ci și experiența profesională a imigrantului. Aceasta este o
cerință obligatorie de la cazul Vlassopoulou7 încoace, a cărui rezoluție în acest sens a
fost de atunci încorporată în Directiva 89/48/CEE.
_____________
6 Vezi cazul C-234/97 Teresa Fernández de Bobadilla versus Museo Nacional del Prado, Comité de Empresa del
Museo Nacional del Prado and Ministerio Fiscal [1999] ECR I-4773, menționat la (2001) 50 ICLQ 168.
7 Cazul C-340/79 Vlassopoulou [1999] ECR I-2357 reluat în cazul C-238/98 Hocsman [2000] ECR I-6623
d) “Calificarea profesională” a imigrantului trebuie luată în calcul, oriunde ar fi fost
dobândită (la § 58).
e) Autoritățile naționale competente trebuie să aibă deja o „listă de subiecte” cerute în
propriile State Membre. Această listă ar trebui în mod normal să fie redusă la o listă mai
scurtă de subiecte „a căror cunoaștere este esențială pentru a putea exercita profesia”
(Articolul 1(g) al Directivei 89/48/CEE). Aceasta este unitatea de măsură la care trebuie
să fie raportate calificările profesionale ale aplicantului, luându-se în calcul deosebirile
contextuale justificate în mod obiectiv, menționate în articolele 5 de mai sus și f) de mai
jos.
f) Totuși, se pot lua în considerare deosebirile obiective în contextul instruirii și al practicii
juridice.
Traducere din limba engleză
56
În general, se poate spune că legislația UE nu afectează competența Statelor Membre de a-și
stabili cerințele pentru accederea în profesie, însă obligă Statele Membre să ia în calcul stagiile
academice și alte stagii de instruire pe care aplicantul le-a încheiat cu succes, precum și
experiența profesională a acestuia, având în vedere și diferitele cadre legale ale profesiei juridice
în jurisdicțiile respective.
Autoritatea competentă relevantă poate fi Baroul sau Ordinul de Avocați dintr-un stat membru
sau altă autoritate competentă (ex Tribunalul, Ministerul, Universitatea) – o dificultate practică
semnificativă pentru un aplicant poate fi identificarea autorității competente relevante pentru
nivelul stagiului de instruire la care a ajuns. Barourile și Ordinele de Avocați din Statele Membre
sunt încurajate să asigure un punct unic de contact pentru aplicanții care doresc să se califice ca
și avocați, pentru a-i ajuta pe aceștia să găsească autoritatea competentă corespunzătoare.
Dacă o autoritate competentă care trebuie să stabilească dacă un aplicant de tip Morgenbesser
este acceptabil sau nu, trebuie să furnizeze și o listă de competențe esențiale pentru exercitarea
profesiei de avocat, cum ar fi, de exemplu, “cerințe privind rezultatele” așteptate din partea
candidaților locali la această profesie, o astfel de listă poate fi utilizată ca unitate de măsură și
pentru evaluarea calificărilor profesionale ale aplicantului străin.
Însă, în multe state membre cunoștințele și calificările necesare vor fi formulate în condiții de
educație și experiență, pe care ar trebui să le acumuleze cineva care dorește să intre în profesia
juridică urmând (unul dintre) traseele naționale recomandate. Astfel, acestea pot fi formulate în
sensul de a avea o anumită diplomă în științe juridice și de a fi urmat o anumită rută de instruire
definită în condițiile existente la nivel național (sau sub-național). În acest caz, rezultatele pot să
nu fie formulate în mod distinct, însă sunt presupuse sau implicite din rutele cunoscute de
instruire la nivel național.
Pentru aceste autorități competente, evaluarea Morgenbesser este mai dificilă. În același timp,
libera circulație tinde să fie mai greu de dobândit pentru aplicanții Morgenbesser. În lipsa unei
liste detaliate de cerințe privind rezultatele, evaluarea Morgenbesser este problematică atât
pentru aplicanți, cât și pentru autoritățile competente. Această situație afectează libera circulație
a viitorilor profesioniști.
Pentru a depăși aceste dificultăți, autoritățile competente relevante vor trebui să alcătuiască o
listă detaliată de competențe necesare pentru practicarea profesiei de avocat, mai exact, o listă cu
“cerințele privind rezultatele” pentru candidații care doresc să devină avocați în jurisdicțiile lor,
special pentru a se conforma precendentului Morgenbesser.
CCBE a adunat, de asemenea, informații referitoare la procedurile naționale din mai multe state
membre , în ceea ce privește analizarea aplicațiilor de tip Morgenbesser și în ceea ce privește
Traducere din limba engleză
57
problemele apărute la nivel național precum: legislația aplicabilă, pașii procedurali necesari,
documentele necesare și taxa percepută.
De asemenea poziția CCBE referitoare la impactul cazului Morgenbesser asupra liberei circulații
a avocaților poate fi găsită aici.
Stagii de pregătire profesională, Articolele 3(j), 55a ale Directivei Calificărilor
Profesionale
Conform Articolului 55a, Autoritatea Competentă din statul membru de origine este obligată să
recunoască – într-o anumită măsură – un stagiu de pregătire profesională reglementat, desfășurat
într-un alt stat membru în care accesul la profesie este condiționat de finalizarea unui astfel de
stagiu de pregătire. Stagiile de pregătire profesională realizate în țări terțe trebuie să fie și ele
luate în considerare. Autoritatea competentă poate limita o astfel de recunoaștere prin fixarea de
limite referitoare la durata admisibilă a unui astfel de stagiu de pregătire și prin emiterea de
instrucțiuni detaliate privind organizarea și recunoașterea stagiilor de pregătire profesională
desfășurate într-un alt stat membru sau într-o terță țară, în special în ceea ce privește rolul
conducătorului stagiului de pregătire profesională. Statele membre trebuie să publice aceste
instrucțiuni – Articolul 55a (2) al Directivei Calificărilor Profesionale amendată de Directiva
2013/55/UE.
PARTEA A 7-A
COOPERAREA ÎNTRE BAROURI
Traducere din limba engleză
58
# 7
Directivele privind avocații conțin prevederi care le solicită autorităților competente să
coopereze între ele, după cum urmează.
Stabilirea – cooperarea în chestiuni de înregistrare și în aspecte disciplinare (Articolele 3,
7 & 13, Directiva Stabilirii)
Articolul 3(2) al Directivei Stabilirii cere autorității competente din statul membru gazdă să
informeze autoritatea competentă din statul membru de origine în legătură cu înregistrarea, odată
ce avocatul european a fost înregistrat sub titlul profesional din statul său de origine.
Traducere din limba engleză
59
Articolul 7 al Directivei Stabilirii se ocupă de problemele disciplinare.
Dacă un avocat stabilit într-un alt stat membru nu își îndeplinește obligațiile în vigoare în statul
membru gazdă, se vor aplica regulile de procedură, sancțiunile și remediile prevăzute în aceste
situații în statul membru gazdă. Înaintea de a începe procedurile disciplinare împotriva
avocatului, autoritatea competentă din statul membru gazdă trebuie să informeze autoritatea
competentă din statul de origine cât de curând posibil, furnizându-i acesteia toate informațiile
relevante. Dacă sunt inițiate proceduri disciplinare împotriva avocatului, de către autoritatea
competentă din statul de origine, această autoritate trebuie să informeze autoritatea competentă
din statul (statele) membru (membre) gazdă, în același fel.
Ambele autorități competente au datoria de a coopera una cu cealaltă în aceste circumstanțe. În
special, Directiva spune că statul gazdă trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că
autoritatea competentă din statul membru de origine poate să depună documente la organismele
responsabile cu audierea și cu apelul.
Articolul 13 al Directivei Stabilirii afirmă că cele două autorități competente trebuie să
colaboreze îndeaproape una cu alta și să își ofere asistență reciprocă (păstrând confidențialitatea
informațiilor schimbate între ele). După ce autoritatea competentă din statul membru gazdă ia o
decizie, autoritatea competentă în statul membru de origine va hotărî la rândul său, ce acțiune să
întreprindă, conform propriilor sale reguli procedurale și de fond.
Retragerea temporară sau permanentă, de către autoritatea competentă din statul membru de
origine, a autorizației de practică profesională a unui avocat, va conduce automat la interzicerea
temporară sau permanentă a dreptului de practică a avocatului respectiv, în statul gazdă, sub titlul
profesional din țara sa de origine (deși aceasta nu reprezintă o condiție obligatorie pentru decizia
autorității competente din statul membru gazdă de a emite o astfel de interdicție).
Ghidul CCBE în pentru implementarea Directivei afirmă următoarele referitor la în ceea ce
privește cooperarea pe marginea problemelor disciplinare:
După cum se stipulează în articolul 13 al Directivei, cooperarea dintre autoritățile
competente din statul de origine și din statul gazdă este de cea mai mare importanță
pentru funcționarea eficientă a Directivei iar modelul de formular de înregistrare atașat
[care a fost deja citat mai sus] conține o declarație care trebuie semnată de către
avocatul aplicant, în sensul că acest schimb liber de informații poate avea loc în cazul
său. Barourile și Ordinele de Avocați sunt încurajate (acolo unde regulile lor etice nu
conțin deja o asemenea măsură) să adopte prevederile prin care să devină o obligație a
membrilor lor, care își desfășoară activitatea în alt stat membru, să permită schimbul
liber de informații între autoritățile competente din țara) de origine și din statul gazdă.
Traducere din limba engleză
60
Prevederile Articolelor 7.2 până la 7.4 și cele ale Articolului 13 din Directivă
(referitoare la legătura dintre organismele disciplinare din statele membre) se vor aplica
în măsura în care acest lucru este posibil, nu doar în cazul avocaților înregistrați care își
desfășoară activitățile într-un alt stat membru, sub titlul profesional din țara lor de
origine, în baza Articolului 2 al Directivei, ci și în cazul avocaților integrați, care au
obținut titlul profesional din statul gazdă, în baza Articolului 10 al Directivei.
Furnizarea temporară de servicii – notificarea statului de origine (Articolul 7.2, Directiva
Serviciilor)
Dacă un avocat care furnizează servicii temporare într-un alt stat membru nu își îndeplinește
obligațiile impuse în Directivă, autoritatea competentă gazdă trebuie să decidă în conformitate cu
propriile sale reguli și proceduri ce se va întâmpla cu avocatul respectiv. În acest sens, ea poate
obține orice informație profesională corespunzătoare referitoare la avocat. Totuși, ea trebuie să
notifice autoritatea competentă din țara de origine a avocatului cu privire la orice decizie luată.
Directiva afirmă în mod special: “Aceste schimburi de informații nu vor afecta natura
confidențială a informațiilor furnizate”.
Se poate spune că, în condițiile Directivei Serviciilor, nevoia de cooperare în probleme
disciplinare nu apare foarte des. Sunt foarte puține plângeri împotriva unui avocat care
furnizează servicii temporare.
Întrebări frecvente
Ce se întâmplă cu protecția datelor?
Legislația națională în domeniul protecției datelor nu afectează obligația statului membru de
origine și a celui gazdă de a respecta regulile stabilite în Articolele 3, 7 și 13 ale Directivei
Stabilirii și regulile Articolului 7 din Directiva Serviciilor. Dacă statele membre au implementat
în mod corespunzător ambele Directive, legile locale vor conține prevederi explicite referitoare
la schimbul de informații între autoritățile profesionale competente respective.
Acolo unde statutele locale lasă loc de interpretări asupra relației între regulile protecției datelor
și cooperarea în materie de proceduri disciplinare, statutele trebuie interpretate în lumina
prevederilor Directivelor. Barourile și Ordinele de Avocați, în calitatea lor de autorități
profesionale competente ale statelor membre respective, trebuie să se conformeze obligațiilor
stabilite de Directive. Conform jurisprudenței CJEU, legislația UE are întâietate în aplicare față
de legislația națională. Obligațiile stabilite în Articolul 3.2, Articolul 7.2 până la 7.4 și Articolul
13 din Directiva Stabilirii sunt clare, precise și fără echivoc. În consecință, autoritățile
Traducere din limba engleză
61
competente din statele membre sunt obligate să se supună acestor prevederi, chiar și în cazul în
care un stat membru nu a implementat corespunzător Directivele.
Cum poate fi contactată autoritatea disciplinară competentă dintr-un alt Stat Membru?
Barourile și Ordinele de Avocați pot folosi toate mijloacele de comunicare pentru notificările lor.
Un număr în creștere de Barouri și Ordine de Avocați au acces direct la Sistemul de Informații al
Pieței Interne (IMI). În cazul în care Barourile sau Ordinele de Avocați respective, de ambele
părți, sunt implicate în Sistemul de Informații al Pieței Interne, IMI este o unealtă acceptabilă, în
ciuda unor probleme de traducere.
CCBE își încurajează membrii să folosească această unealtă. Totuși, pot fi folosite toate celelalte
mijloace de comunicare ce sunt la fel de potrivite pentru schimbul de informații confidențiale.
CCBE are o listă de puncte de contact pentru situații disciplinare din statele membre. Aceasta
descrie, de asemenea, pe scurt, și procesul disciplinar utilizat în fiecare jurisdicție.
Ce se întâmplă dacă autoritatea disciplinară competentă dintr-un alt stat membru nu
răspunde la corespondența primită sau refuză să coopereze în alt fel?
CCBE va încerca întotdeauna să concilieze autoritățile disciplinare din două state membre.