SUMAR EXECUTIV

“Obligaţia avocatului de a respecta confidenţialitatea serveşte atât intereselor administrării justiţiei, cât şi intereselor clientului. În consecinţă, aceasta trebuie să beneficieze de o protecţie specială din partea statului. ”

– Codul deontologic al CCBE, articolul 2.3

Scopul prezentului document este de a informa legislatorii şi factorii decizionali în privinţa standardelor care trebuie respectate pentru a asigura că principiile esenţiale ale secretului profesional şi privilegiului profesiei juridice nu sunt subminate de practici ale statului ce implică interceptarea comunicărilor şi accesul la datele avocaţilor în scopul supravegherii şi/sau al aplicării legii.

Partea I evidenţiază sensul şi domeniul de aplicare a confidenţialităţii datelor clientului, prin prezentarea acestui concept în contextul drepturilor consfinţite prin legislaţia UE şi Convenţia europeană a drepturilor omului, şi al abordării adoptate de instanţele europene. Documentul de faţă demonstrează că atât Convenţia, cât şi legislaţia UE protejează confidenţialitatea comunicărilor între avocaţi şi clienţii acestora, iar instanţele europene şi alte organisme europene relevante îi acordă, la rândul lor, o importanţă deosebită. Confidenţialitatea nu este văzută numai ca o datorie a avocatului, ci şi ca un drept fundamental al clientului. Fără garanţia confidenţialităţii nu poate exista încredere, iar aceasta este esenţială pentru funcţionarea adecvată a procesului de administrarea a actelor de justiţie şi a statului de drept.

Recomandările cuprinse în Partea II a prezentului vizează asigurarea respectării acestui principiu, precizând următoarele condiţii principale:

Principiul general: orice act de supraveghere directă sau indirectă întreprins de stat trebuie să se înscrie în limitele principiilor statului de drept, cu respectarea principiului că orice date şi comunicări protejate de privilegiul profesiei juridice şi de obligaţia păstrării secretului profesional sunt inviolabile şi nu pot face obiectul interceptării sau supravegherii.
Nevoia de control legislativ: activităţile de supraveghere trebuie reglementate cu un grad adecvat de detaliere prin legislaţie primară care trebuie să prevadă în mod explicit protecţia comunicărilor între avocat şi client. De asemenea, în cazul externalizării activităţilor de supraveghere către persoane private, guvernul trebuie să deţină întotdeauna controlul deplin asupra întregului proces de supraveghere. Decriptarea datelor poate fi permisă numai dacă este definită în mod legal, în urma unui proces adecvat şi a unei autorizări judiciare prealabile.
Amploarea admisă a interceptărilor: numai comunicările care nu se încadrează în categoria secretului profesional sau privilegiului profesiei juridice pot fi interceptate. Niciun sistem nu protejează comunicările în cazul în care avocatul este implicat în punerea la cale a unei activităţi infracţionale. Obiectivul este asigurarea inviolabilităţii materialelor care intră sub incidenţa confidenţialităţii relaţiei avocat-client. Prin urmare, mandatul de interceptare a comunicărilor cu un avocat nu ar trebui eliberat decât dacă există dovezi indiscutabile cu privire la faptul că materialul a cărui interceptare se vizează nu va fi protejat prin privilegiul profesiei juridice sau prin secretul profesional.
Supraveghere judiciară independentă: în cazul comunicărilor cu avocaţii, este esenţial să se obţină autorizarea judiciară înainte de impunerea oricărei măsuri de interceptare. În plus, este necesară asigurarea supervizării în toate etapele măsurilor de supraveghere, supervizare efectuată de un organ judiciar independent, care are competenţa de a stopa interceptarea şi/sau de a distruge materialele interceptate. În acest scop, organul de supraveghere trebuie să aibă, prin lege, competenţele necesare pentru a lua decizii aplicabile în practică.
Valorificarea interceptărilor: orice material interceptat şi obţinut în lipsa autorizării judiciare (prealabile) şi cu încălcarea confidenţialităţii clientului trebuie considerat inadmisibil de către instanţă şi se impune distrugerea acestuia. Orice material obţinut în mod legal ar trebui să fie admisibil ca probă.
Căi de atac şi sancţiuni: este necesar ca avocaţii şi clienţii acestora care au făcut obiectul supravegherii ilegale să aibă la dispoziţie căi de atac şi să se introducă un sistem de sancţiuni. Avocaţii şi clienţii acestora au dreptul de a fi informaţi în legătură cu datele colectate ca rezultat al supravegherii directe sau indirecte, odată ce a fost divulgat faptul că au fost instituite măsuri de supraveghere.